ICCJ. Decizia nr. 7065/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 28 august 2003, L.A. în contradictoriu cu intimații S.V. și S.E. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 4096 din 19 noiembrie 2002 pronunțată de către Curtea Supremă de Justiție în baza art. 317 alin. (2) și art. 318 alin. (1) C. proc. civ., solicitând anularea deciziei atacate și judecarea recursului împotriva deciziei civile nr. 150 din 25 ianuarie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia.
în motivarea contestației se susține că recursul a fost respins ca inadmisibil omițându-se din greșeală să se cerceteze motivele de casare a hotărârii pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia.
Se mai susține că de fapt Curtea de Apel Alba Iulia a judecat apelul pe care însă l-a considerat greșit ca fiind recurs, cu consecința că înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca inadmisibil recursul considerând că este "un recurs la recurs".
Se mai susține și faptul că decizia pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia este nulă pentru că judecătorii care figurează în hotărâre nu au participat la dezbaterea cauzei.
Intimatul S.V. a formulat o întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare.
La data de 20 mai 2004 contestatorul L.A. a decedat și a fost introdusă în cauză moștenitoarea acestuia, C.A., în calitate de fiică, care a declarat că va continua cererea formulată de către autorul său.
Contestația în anulare este inadmisibilă.
Este de reținut în primul rând care sunt condițiile de admisibilitate a contestației în anulare întemeiate pe prevederile art. 317 alin. (2) C. proc. civ. în acest sens urmează a reține că în alin. (1) al art. 317 C. proc. civ., care constituie regula generală, se prevăd și situațiile în care contestația în anulare poate fi exercitată pentru motivele arătate la pct. 1 și 2 ale acestui articol.
Motivul prevăzut la pct. 1 este "când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat cauza, nu a fost îndeplinită conform dispozițiilor legii".
La pct. 2 este prevăzut motivul "când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență".
Alineatul al doilea al art. 317 C. proc. civ., constituie excepția de la regula generală această împrejurare rezultă din formularea textului "cu toate acestea contestația poate fi primită pentru motivele arătate la pct. 1 și 2 al art. 317 alin. (1) C. proc. civ. în cauzul în care aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond".
în consecință, pentru a considera că este admisibilă contestația în anulare formulată în baza art. 317 alin. (2) C. proc. civ., trebuie să fie întrunite cumulativ următoarele condiții:
1. contestația trebuie să se refere la motivele prevăzute la pct. 1 și 2 ale art. 317 alin. (1) C. proc. civ.
2. aceste motive să fi fost invocate prin cererea de recurs.
3. recursul să fi fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond. în cazul în speță, însă, motivele invocate în contestația în anulare nu se pot încadra în prima condiție care, de altfel, constituie premiza majoră și, ca atare, această condiție nu este îndeplinită.
Astfel nu a fost invocat nici un motiv cu privire la neîndeplinirea procedurii de citare a părții pentru ziua când s-a judecat procesul.
De asemenea nu a fost invocat nici motivul privitor la încălcarea dispozițiilor de ordine publică, referitor la competență.
în ceea ce privește acest motiv urmează a reține că necompetența este de ordine publică în cazurile prevăzute de art. 159 C. proc. civ. cazuri care nu au fost invocate în contestație.
în consecință, nefiind îndeplinită condiția mai înainte menționată de admisibilitate a contestației în anulare prevăzută de art. 317 alin. (2) C. proc. civ., contestația este inadmisibilă.
Referitor la cel de al doilea temei invocat în contestația în anulare și anume art. 318 C. proc. civ., acest text de lege prevede două ipoteze:
- prima hotărârea pronunțată este rezultatul unei greșeli materiale.
- a doua, când instanța respingând recursul a omis din greșeală să cerceteze un motiv de recurs.
Analizând cele două ipoteze mai înainte arătate urmează a reține, referitor la prima ipoteză, că întrucât contestația în anulare este o cale de retractare creată de lege doar pentru remedierea unor greșeli materiale și nu pentru reformarea unor greșeli de judecată (neavând rolul de instanță de control judiciar) motivele invocate de către contestatară nu se încadrează în această primă ipoteză a textului.
Referitor la cea de a doua ipoteză prevăzută de art. 318 C. proc. civ., respectiv a omisiunii instanței de recurs de a cerceta un motiv invocat în recurs, aceasta nu este incidentă în cauză deoarece prin hotărârea contestată a fost respins recursul ca inadmisibil și în consecință era evident că față de această soluție motivată prin considerentele hotărârii, analizarea motivelor de recurs nu se mai putea face procedural;
Ca atare nici motivele din contestație, întemeiate pe prevederile art. 318 C. proc. civ. nu întrunesc condițiile de admisibilitate mai înainte arătate.
Distinct de considerentele mai înainte arătate, cu ocazia analizării motivelor invocate în contestația în anulare, mai este de reținut și împrejurarea, că dacă prin hotărârea a cărei anulare se cere, recursul a fost respins ca inadmisibil, (ca în prezenta cauză) contestatoarea nu poate justifica interesul de a obține prin admiterea contestației în anulare, desființarea hotărârii respective, deoarece o rejudecare a recursului inadmisibil al acesteia, nu este legal posibilă.
Astfel fiind, față de toate considerentele mai înainte arătate, contestația în anulare a fost respinsă ca inadmisibilă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7155/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7161/2004. Civil → |
|---|
