ICCJ. Decizia nr. 7137/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin notificarea nr. 144 din 10 august 2001, P.L. din Galați, în calitate de moștenitoare legală a defunctului E.A.P., a cerut Primăriei Municipiului Tulcea, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a unei suprafețe de teren de 69 mp situată în municipiul Tulcea, preluată în mod abuziv în proprietatea statului de la autorul său.
Prin dispoziția nr. 684 din 1 februarie 2002, Primăria Municipiului Tulcea, a respins notificarea, motivând în esență că cererea nu mai poate face obiectul Legii nr. 10/2001, pentru că pentru același teren, s-au acordat, la cerere, măsuri reparatorii reclamantei în temeiul Legii nr. 18/1991, în conformitate cu Hotărârea nr. 348 din 5 aprilie 1995 a Comisiei județene Tulcea pentru stabilirea dreptului de proprietate, prin atribuirea unui teren în suprafață de 114 mp pe un alt amplasament în extravilan.
Prin cererea înregistrată la 6 martie 2002 la Tribunalul Tulcea, P.L. a contestat dispoziția emisă de deținător, susținând în esență că deși pentru același teren a primit împreună cu fratele său E.N., un teren pe un alt amplasament, atât cererea pe care a făcut-o în baza Legii nr. 18/1991 din eroare, cât și titlul emis în aceste condiții de către Comisia Județeană au fost greșite, pentru că terenului nu-i erau aplicabile dispozițiile legii fondului funciar.
Prin sentința civilă nr. 1109 din 20 iunie 2002, Tribunalul Tulcea a respins contestația ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a considerat că cererea nu ar mai putea fi soluționată conform Legii nr. 10/2001, câtă vreme regimul juridic al terenului a fost stabilit în baza Legii nr. 18/1991 și a făcut obiectul unei hotărâri definitive pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
Hotărârea menționată a fost confirmată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă, care prin decizia nr. 120 din 21 octombrie 2002 a respins ca nefondat apelul contestatoarei.
Instanța de apel a socotit la rândul său că în condițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, contestatoarei nu i-ar mai putea profita beneficiul legii speciale câtă vreme hotărârea prin care i s-a acordat în scop reparatoriu un alt teren în baza Legii nr. 18/1991, nu a fost anulată conform art. III din Legea nr. 169/1997.
împotriva deciziei menționate a declarat recurs în termenul și cu respectarea cerințelor procedurale contestatoarea P.P.L. care a invocat lipsa de temei legal a soluției pronunțate pentru aplicarea greșită a legii.
Recurenta a susținut în esență că aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001 este greșită, pentru că atât ea la data când a cerut constituirea dreptului de proprietate, cât și Comisia Județeană de aplicare a Legii fondului funciar când i-a admis cererea au fost în eroare cu privire la domeniul de aplicare al Legii nr. 18/1991.
Recursul nu este fondat.
în principiu, potrivit cu caracterul și scopul urmărit, Legea nr. 10/2001 este aplicabilă imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, în măsura în care bunurile nu au fost restituite, cei îndreptățiți nu au fost despăgubiți conform unor acte normative reparatorii anterioare sau prin acestea nu erau reglementate modalitățile de reparație posibile după legea nouă.
în același timp, potrivit art. 8, nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar și Legea nr. 1/2000, solicitate de cei îndreptățiți potrivit prevederilor Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 169/1997.
în cauză s-a dovedit netăgăduit că recurenta a beneficiat la cererea sa de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 69 mp din municipiul Tulcea, prin constituirea unui drept de proprietate pentru o suprafață echivalentă, pe un alt amplasament prin Hotărârea nr. 348 din 5 aprilie 1995 a Comisiei Județene Tulcea pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Totodată, cum rezultă din decizia civilă irevocabilă nr. 255 din 10 octombrie 1996 a Tribunalului Tulcea, hotărârea de constituire a dreptului de proprietate a rămas definitivă și a intrat cu efecte depline în circuitul civil.
în același timp potrivit actelor dosarului contestatoarea, ca și beneficiară a titlului de proprietate astfel constituit la cererea sa, nu a solicitat constatarea nulității nici în condițiile Legii nr. 169/1997, nici potrivit dreptului comun aplicabil.
în aceste condiții, soluționarea cererii ulterioare de restituire în conformitate și cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, ar conduce evident la existența concomitentă a două titluri pentru același bun și la o dublă reparație, ceea ce contravine vădit scopului legii.
în consecință, recursul a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7164/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7302/2004. Civil → |
|---|
