ICCJ. Decizia nr. 7164/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 441 din 16 aprilie 2003, Tribunalul Covasna a admis acțiunea formulată de reclamantele Ș.L., S.A. și B.M. în contradictoriu cu pârâtele Direcția de Sănătate Publică a județului Covasna și Prefectura Județului Covasna și a anulat dispoziția nr. 108/2002 emisă de pârâta Direcția de Sănătate a Județului Covasna, obligând-o pe aceasta să restituie reclamantelor în natură imobilul situat în Sf. Gheorghe, înscris în CF nr. 2959 Sf. Gheorghe, nr. top. 800/4 casă din cărămidă și grădină de 110 stânjeni, deținut de aceasta fără titlu.
Pentru a pronunța hotărârea, Tribunalul a reținut că imobilul solicitat a fost proprietatea antecesorului reclamantelor, dr. I.R.R. în timpul procesului, reclamanta P.E. a decedat lăsând ca moștenitori pe celelalte reclamante.
Pârâta Direcția de Sănătate Publică Covasna, prin dispoziția nr. 108 din 9 decembrie 2002, a respins cererea de restituire, cu motivarea că imobilul este exceptat de la restituire, conform art. 16 din Legea nr. 10/2001 deoarece imobilul funcționează ca unitate sanitară.
Tribunalul a reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 16 deoarece în imobil funcționează un compartiment din subordinea DSP- Inspecția Sanitară de Stat, care nu prezintă interes public, nefiind înscris în H.G. nr. 867/2002 privind declararea unor unități sanitare de interes public național.
împotriva sentinței a declarat apel pârâta Direcția de Sănătate Publică a județului Covasna, susținând faptul că art. 16 din Legea nr. 10/2001 este aplicabil. De asemenea a arătat faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la cererea reconvențională.
Curtea de Apel Brașov, prin decizia civilă nr. 87/Ap din 2 octombrie 2003, a respins apelul ca nefondat.
A reținut că, în cauză, chestiunea titlului nu a fost pusă în discuție, și, în condițiile în care instanța nu o putea pune din oficiu în discuție fără a încălca principiul disponibilității, titlul statului este valabil. A mai reținut că imobilul este destinat unei activități de interes obștesc dar nu a fost trecut într-o hotărârea Guvernului spre a nu fi retrocedat.
Prin urmare, imobilul nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 16 alin. (2) din lege.
în ceea ce privește critica referitoare la cererea reconvențională, instanța de apel a constatat că a fost depusă la instanță cu depășirea termenului prevăzut de lege, iar reclamantul s-a opus judecării acesteia împreună cu cererea de chemare în judecată. Chiar dacă instanța ar fi trebuit să disjungă cele două cereri, soluția respingerii se impunea deoarece, în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001, nu pot fi soluționate decât cererile la care face referire actul normativ.
împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Brașov a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, pârâta Direcția de Sănătate Publică a județului Covasna.
Invocând dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., pârâta a arătat că decizia atacată este nelegală deoarece, atât timp cât a reținut că titlul statului este valabil, instanța trebuia să introducă în cauză și Ministerul Finanțelor Publice. De altfel, acest lucru a și fost solicitat de pârâtă prin întâmpinare dar, în mod nejustificat, cererea sa a fost respinsă.
Mai arată pârâta că imobilul nu a fost cuprins în H.G. nr. 867/2002 deoarece, la data apariției actului normativ, exista deja notificarea moștenitorilor imobilului.
Cu privire la cererea reconvențională, se arată că și aceasta trebuia soluționată, față de împrejurarea că reclamanții au modificat cererea de chemare în judecată.
Având în vedere motivele invocate și dezvoltarea lor, înalta Curte constată că doar cele referitoare la modalitatea de soluționare a cererii reconvenționale și neintroducerea în cauză a Ministerului Finanțelor Publice pot fi examinate, raportat la dispozițiile art. 304 C. proc. civ.
Faptul că pârâta a menționat doar că imobilul nu a fost trecut în anexa la H.G. nr. 867/2002 deoarece era în curs de revendicare, nu permite încadrarea în vreunul din motivele de recurs prevăzute de lege. Pârâta se mărginește la a face această susținere, nedezvoltând-o și nearătând în ce ar consta, sub acest aspect, nelegalitatea deciziei atacate.
Critica referitoare la neintroducerea în cauză a Ministerului Finanțelor Publice nu este întemeiată.
Pârâta a solicitat prin întâmpinare introducerea în cauză a Ministerului Finanțelor Publice dar, ulterior, pe tot parcursul procedurii, nu a insistat în cererea sa. Nici apelul declarat împotriva hotărârii tribunalului nu vizează acest aspect, critica fiind formulată pentru prima dată în recurs.
De altfel, calitatea de parte în proces în cadrul procedurii instituite de Legea nr. 10/2001 nu este determinată de faptul trecerii cu sau fără titlu a unui imobil în proprietatea statului a imobilului, ea fiind strict determinată de lege, funcție de măsura reparatorie solicitată.
Recursul este fondat.
Astfel. la data de 9 aprilie 2003, pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat acordarea unui drept de retenție asupra imobilului în litigiu până la concurența sumei ce reprezintă investiții pentru consolidare, întreținere și modernizare.
La același termen, Tribunalul Covasna a constatat că cererea reconvențională este tardiv introdusă și a respins-o ca atare, înainte de a acorda părților cuvântul în fond.
Curtea de Apel Brașov, deși a respins apelul declarat de pârâtă, a constatat că ar fi trebuit ca cererea reconvențională să fie trimisă la registratură în vederea constituirii unui dosar distinct, dar soluția respingerii se impunea din perspectiva specială a Legii nr. 10/2001.
Sub acest aspect, instanța de apel a pronunțat o decizie nelegală.
Conform art. 297 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care instanța de fond a respins o cerere fără a intra în cercetarea fondului, iar instanța de apel a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul și va judeca procesul.
Prin urmare, în condițiile în care a constatat că soluția instanței de fond privind respingerea cererii reconvenționale ca tardivă este greșită, curtea de apel, deși nu a admis apelul și nu a procedat la evocarea fondului, a soluționat în fapt cererea reconvențională, ceea ce este contrar dispozițiilor legale invocate.
în consecință, recursul pârâtei a fost admis sub acest aspect, cele două hotărâri au fost casate în parte iar cauza a fost trimisă la Tribunalul Covasna în vederea judecării cererii reconvenționale, menținându-se dispozițiile referitoare la soluționarea cererii principale.
Având în vedere cererea intimaților - reclamanți, înalta Curte a obligat recurenta - pârâtă la plata către aceștia a cheltuielilor de judecată efectuate în recurs pentru apărarea cu privire la cererea principală.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7161/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7137/2004. Civil → |
|---|
