ICCJ. Decizia nr. 737/2004. Civil. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 737
Dosar nr. 14852/2004
Şedinţa publică din 2 februarie 2005
Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 28 octombrie 2003 la Judecătoria Câmpulung Muscel, calificată de instanţa de judecată a fi o acţiune în revendicare, reclamanta SC P. SA Câmpulung a chemat în judecată pârâtul D.V. cerând să fie obligat să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie groapa nr. 4 (de dejecţii) şi terenul aferent acesteia.
Prin sentinţa civilă nr. 1823 din 7 octombrie 2003, Judecătoria Câmpulung Muscel a respins cererea ca nefondată reţinând, în esenţă, că pârâtul nu a ocupat abuziv imobilul în litigiu.
Împotriva acestei sentinţe, la data de 4 noiembrie 2003, reclamanta a declarat apel, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
La termenul de judecată din 5 februarie 2004, Tribunalul Argeş, din oficiu, a pus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei sale materiale de a soluţiona calea de atac a apelului cu judecata căreia a fost învestit.
Prin Decizia civilă nr. 116 din 5 februarie 2004, Tribunalul Argeş şi-a declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Curţii de Apel Piteşti, reţinând că soluţia se impune în raport de modificările aduse dispoziţiilor art. 3 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. prin OUG nr. 58/2003.
Prin Decizia civilă nr. 1357/A din 16 iunie 2004, Curtea de Apel Piteşti şi-a declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Tribunalului Argeş, reţinând că, fiind vorba de o hotărâre judecătorească dată în materia fondului funciar, în conformitate cu dispoziţiile art. III din Legea nr. 195/2004, competenţa de soluţionare a acestei căi de atac revine tribunalului.
Analizând lucrările dosarului instanţa constată următoarele:
În drept, prin OUG nr. 58/2003, care a intrat în vigoare la 28 august 2003, competenţa de soluţionare a apelurilor declarate împotriva hotărârilor date în primă instanţă de către judecătorii a fost stabilită în favoarea curţilor de apel.
Ca atare, în mod corect, Tribunalul Argeş, învestit cu judecata unui apel împotriva unei hotărâri dată de judecătorie în primă instanţă la data de 7 octombrie 2003, şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Piteşti.
Este real că, la data de 26 mai 2004, a intrat în vigoare Legea nr. 195 din 25 mai 2004 care, într-adevăr, la art. III prevede că apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în materia fondului funciar sunt supuse apelului la tribunal.
În cauza dedusă judecăţii însă obiectul procesului îl constituia o acţiune în revendicare, întemeiată pe art. 480 C. civ., adică o acţiune reală şi petitorie prin care se valorifică un drept de proprietate, fiind irevelant din punct de vedere al analizei, că acest drept poartă asupra unui teren, şi nu cu o acţiune în materia fondului funciar, acţiune al cărei sediu se regăseşte în dispoziţiile Legii nr. 18/1991 şi Legii nr. 1/2000.
Aşa fiind, în mod greşit, Curtea de Apel Piteşti, calificând litigiul dedus judecăţii ca fiind unul în materia fondului funciar a invocat incidenţa art. III din Legea nr. 195/2004, cu consecinţa declinării competenţei de soluţionare a apelului dedus judecăţii în favoarea Tribunalului Argeş.
Ca atare, nefiind vorba de un litigiu născut în legătură cu aplicarea Legii nr. 18/1991 şi respectiv a Legii nr. 1/2000, se constată că soluţionarea apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 1823 din 7 octombrie 2003 a Judecătoriei Câmpulung Muscel este de competenţa Curţii de Apel Piteşti căreia i se va înainta dosarul.
Cu ocazia soluţionării apelului Curtea de Apel Piteşti urmează a-şi reverifica competenţa materială de soluţionare a apelului şi, în raport de modificările aduse dispoziţiilor legale care statuează cu privire la competenţa materială a instanţelor judecătoreşti, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 195/2004, anume prin OUG nr. 65/2004, aprobată prin Legea nr. 493/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a apelului declarat de reclamanta SC P. SA Câmpulung împotriva sentinţei civile nr. 1823 din 7 octombrie 2003 a Judecătoriei Piteşti în favoarea Curţii de Apel Piteşti.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 749/2004. Civil. Conflict de muncă. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 7305/2004. Civil → |
|---|
