ICCJ. Decizia nr. 923/2004. Civil. Litigiu de munca - Legea nr.138/1999 si O.G. nr.73/1999. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 923/2004
Dosar nr. 3885/2003
Şedinţa publică din 4 februarie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 62 din 18 februarie 2002, Tribunalul Olt, secţia civilă, a admis acţiunea civilă formulată de reclamantul M.D. împotriva pârâtului Serviciul Român de Informaţii şi cererea de chemare în garanţie formulată de S.R.I. împotriva Ministerului Finanţelor Publice şi a obligat Ministerul Finanţelor Publice să plătească reclamantului suma de 33.023.403 lei reprezentând impozit.
Prin aceeaşi hotărâre s-a respins excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei ridicată de pârâtul Serviciul Român de Informaţii prin întâmpinarea depusă în instanţă la termenul de judecată din 21 ianuarie 2002.
Instanţa de fond a reţinut în esenţă că reclamantul avea dreptul, potrivit prevederilor Legii nr. 138/1999 să primească la trecerea în rezervă un ajutor de 22 solde lunare brute, neimpozabile.
Că prevederile OG nr. 73/1999 care conţin norme generale nu sunt aplicabile şi drepturilor acordate în baza Legii nr. 138/1999 care este o lege specială.
Curtea de Apel Craiova, secţia litigii de muncă, prin Decizia nr. 1389 din 12 iulie 2002, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de intimatul Serviciul Român de Informaţii, U.M. 0685 Slatina şi de intimata-chemată în garanţie D.G.F.P. Olt în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti.
La data de 11 iulie 2003, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 138 din 2 octombrie 2000 şi nr. 59 din 27 aprilie 2001 recurs în anulare împotriva celor două hotărâri pronunţate în cauză, susţinând că au fost date cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
În motivarea recursului în anulare se arată în esenţă că referitor la ajutorul la care avea dreptul reclamantul, acordat în baza dispoziţiilor art. 31 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea militarilor, trebuia făcută aplicaţiunea art. 86 din OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, aceasta fiind o lege specială şi deci orice altă dispoziţie anterioară contrară acestuia urmează a fi considerată abrogată.
Că ajutoarele calculate în raport cu solda brută nu sunt exceptate expres de la impozitare aşa cum sunt veniturile prevăzute de art. 5 şi 6 din OG nr. 73/1999, ele urmând regimul juridic de drept comun, respectiv sunt venituri impozabile în condiţiile art. 4 raportate la art. 23 din acelaşi act normativ.
Că potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (1) lit. b) din OG nr. 73/1999 salariile sunt supuse impozitului pe venit, iar potrivit art. 23 lit. b) din acelaşi act normativ, sunt asimilate salariilor în vederea impozitării, drepturile la soldă lunară, indemnizaţiile, prime şi alte drepturi ale cadrelor militare acordate potrivit legii.
Aşa fiind, ajutoarele şi plăţile compensatorii acordate potrivit legii cadrelor militare la trecerea în rezervă sunt asimilate de legiuitor, veniturilor din salarii, care se impozitează, ele nefiind menţionate în categoria scutirilor de la impozitare prevăzute de art. 5 lit. a) din OG nr. 73/1999.
Se solicită admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor pronunţate şi pe fond respingerea acţiunii.
Recursul în anulare urmează a fi admis, a se casa hotărârile atacate, însă pentru alt considerent decât cele invocate şi care face inutilă cercetarea motivelor expuse în argumentarea criticilor formulate.
Astfel, prezentul litigiu face parte din categoria conflictelor de muncă, aşa cum sunt ele definite de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea litigiilor de muncă.
Cu referire la compunerea instanţei de judecată în această materie, art. 17 alin (1) şi (2) din Legea nr. 92/1999 privind organizarea judecătorească, text modificat prin OUG nr. 20 din 20 februarie 2002 prevede că în primă instanţă cauzele privind conflictele de muncă se judecă de către un complet format din doi judecători asistaţi de 2 magistraţi consultanţi, care participă la deliberare cu vot consultativ.
Hotărârea pronunţată de instanţa de fond de un judecător, cu încălcarea normelor imperative privind compunerea completului de judecată este lovită de nulitate, prin nesocotirea regulilor de desfăşurare a procesului civil, încadrându-se în „neobservarea formelor legale" la care face referire art. 105 alin. (2) C. proc. civ., prin care se înţeleg nu numai cerinţele privitoare la forma exterioară a actelor de procedură, ci toate cerinţele pentru desfăşurarea procesului civil.
În consecinţă, pentru acest motiv, care face inutilă examinarea criticilor formulate se va admite recursul în anulare, se vor casa hotărârile pronunţate, cu trimiterea cauzei la Tribunalul Olt pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 1389 din 12 iulie 2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia litigii de muncă şi a sentinţei civile nr. 62 din 18 februarie 2002 a Tribunalului Olt.
Casează hotărârile atacate şi trimite cauza la Tribunalul Olt pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 922/2004. Civil. Constatare nulitate absoluta... | ICCJ. Decizia nr. 895/2004. Civil. Contestaţie în anulare → |
|---|
