Imobil preluat în mod abuziv de stat. Măsuri reparatorii. Dispoziţia primarului
| Comentarii |
|
în situaţia în care imobilele solicitate au ca persoană deţinătoare primăria, dispoziţiile date, în temeiul Legii nr. 10/2001, se emit de primar şi împotriva acestuia vor Ti îndreptate contestaţiile persoanelor nemulţumite de soluţia adoptată.
(Secţia civilă, decizia nr. 1522 din 25 februarie 2004)
- Extras -
La data de 24 iulie 2002, W.C. J. a atacat în justiţie dispoziţia primarului Municipiului Braşov, solicitând anularea actului şi obligarea primarului să emită decizie de restituire în natură a suprafeţei de 581,94 mp din terenul total de 631,08 mp înscris în C.F. nr. 24649 Braşov sub nr. top 8782/1/1/53, adică terenul neafectat de construcţii sau alte detalii de sistematizare.
Tribunalul Braşov, Secţia civilă, prin sentinţa nr. 491/S din 25 octombrie 2002, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a primarului municipiului Braşov şi a respins acţiunea pentru acest considerent.
Soluţia tribunalului a fost confirmată de Curtea de Apel Braşov, Secţia civilă, care, prin decizia nr. 6/ Ap din 6 februarie 2003, a respins ca nefondat apelul promovat de reclamantă.
Recursul declarat de reclamantă este fondat.
Art. 20 din Legea nr. 10/2001 prevede că restituirea în natură se va face direct de către unitatea care deţine imobilul solicitat. Prin unitate deţinătoare se înţelege orice persoană juridică de drept public sau de drept privat creată de stat sau, după caz, de autorităţile administraţiei publice centrale ori locale, precum şi organizaţiile cooperatiste care deţin cu orice titlu imobilele preluate în mod abuziv în condiţiile prevăzute de art. 2 din Legea nr. 10/2001.
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 “în cazul primăriilor, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptăţită se face prin
dispoziţia motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului Bucureşti”.
Art. 23 din legea citată reglementează procedura administrativă de restituire în natură a imobilelor, alin. (6) al articolului arătând că “prevederile alin. (1-5) sunt aplicabile şi dispoziţiilor emise de primari potrivit art. 20 alin. (3)”.
Art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 reglementează situaţia în care restituirea în natură a imobilului solicitat nu este aprobată sau nu este posibilă, caz în care deţinătorul nemişcătorului este obligat ca prin decizie sau dispoziţie motivată să facă, în termen de 60 de zile, persoanei îndreptăţite, o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului, iar alin. (7) al articolului arată că în situaţia în care oferta este refuzată, persoana îndreptăţită poate ataca în justiţie decizia emisă.
în fine, potrivit art. 67 alin. (1) din Legea nr. 215/ 2001 privind administraţia publică locală “primarul reprezintă comuna sau oraşul în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum şi în justiţie”.
Textul foloseşte noţiunea de “primarul reprezintă”, reprezentarea desemnând instituţia prin care o persoană numită reprezentant îndeplineşte acte procedurale în numele şi interesul altei persoane care este parte în procesul civil. Legislaţia cunoaşte două forme ale reprezentării judiciare: reprezentarea legală (sau necesară) şi reprezentarea convenţională (sau voluntară). Reprezentarea legală opereaiză doar în cazurile anume determinate de lege, exempli gratia fiind art. 67 alin. (1) din Legea nr. 215/2001.
Din prevederile legale mai sus-menţionate rezultă că, în situaţiile în care imobilele solicitate au ca persoană juridică deţinătoare primăria, dispoziţiile date în temeiul Legii nr. 10/2001 se emit de către primar. Mutatis mutandis, acţiunea în justiţie va fi deschisă şi va fi îndreptată de persoana îndreptăţită nemulţumită de soluţia adoptată, prin dispoziţie, împotriva primarului care a emis actul şi care reprezintă în temeiul legii comuna, oraşul şi municipiul, atât în faza procedurii administrative instituite de Legea nr. 10/2001, cât şi ulterior, în
justiţie, legiuitorul neînţelegând, sub aspectul reprezentării unităţilor administrativ-teritoriale, să facă vreo deosebire între faza obligatorie a procedurii administrative şi cea judiciară.
Faţă de cele ce precedă, se constată că prin interpretarea eronată a legii, cele două instanţe au respins acţiunea pentru lipsa calităţii procesuale pasive, motiv pentru care s-a admis recursul reclamantei, cu consecinţa reluării judecăţii la prima instanţă.
| ← Imobil preluat în mod abuziv de stat. Măsuri reparatorii.... | Imobil preluat în mod abuziv de stat. Bunuri mobile devenite... → |
|---|
