Daune morale solicitate în baza art. 504 C. pr. pen., de victima unei condamnări eronate la o pedeapsă privativă de libertate
| Comentarii |
|
La stabilirea cuantumului daunelor morale se iau în considerare şi consecinţele, traumatizante, determinate, după înlăturarea condamnării eronate, de dificultăţile reintegrării sociale, datorită antecedentelor, nivelul scăzut al studiilor sau lipsa de calificare profesională.
(Secţia civilă, decizia nr. 2293 din 19 martie 2004)
- Extras -
Prin sentinţa civilă nr. 730 pronunţată de Secţia civilă a Tribunalului Cluj la 20 noiembrie 2002 a fost admisă în parte acţiunea formulată de F.D.F. împotriva statului român reprezentat de f/linisterul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj, pârâtul fiind obligat să îi plătească reclamantului 606 milioane de lei cu titlu de despăgubiri.
Apelul făcut de pârât a fost respins prin decizia civilă nr. 74 pronunţată de Curtea de Apel, Secţia civilă, la 18 aprilie 2003.
Instanţa de fond şi cea de apel au avut în vedere că în perioada 30 ianuarie 1995 - 29 noiembrie 1995 reclamantul s-a aflat în executarea unei pedepse privative de libertate care i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 1006 din 23 mai 1995 a Judecătoriei Cluj Napoca, în sarcina sa reţinându-se infracţiunea de furt calificat în dauna avutului privat prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 lit. e) şi g) C. pen.
Totodată, s-a relevat că, ulterior, reclamantul a fost achitat, constatându-se că infracţiunea amintită fusese săvârşită de o altă persoană.
în acest context, cele două instanţe au conchis că, potrivit prevederilor art. 504-505 C. pr. pen. şi art. 998 C. civ., reclamantul este îndreptăţit să pretindă câte 2 milioane de lei pentru fiecare dintre cele 303 zile de detenţie, apreciindu-se că aceasta reprezintă o modalitate echitabilă de despăgubire a sa pentru suferinţele de ordin psihic şi moral datorate lipsirii sale de libertate.
Statului român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj, a declarat recurs.
în motivarea recursului, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ., s-a susţinut, în esenţă, că hotărârile pronunţate în cauză contravin cerinţelor art. 504 C. pr. pen. şi sunt prin urmare criticabile deoarece reclamantul nu a reuşit să contureze dimensiunea suferinţelor, cât şi întinderea prejudiciilor morale la care a fost supus în vederea stabilirii echivalentului valoric; instanţele de fond şi de apel au stabilit în mod arbitrar cuantumul sumei cuvenite cu titlu de despăgubiri deoarece nu au ţinut seama de probatoriul administrat, precum şi de persoana intimatului cu antecedente penale, nivelul scăzut al studiilor, fără calificare profesională; în raport cu aceste date ale speţei reclamantul ar beneficia de o îmbogăţire fără justă cauză. Recursul este nefondat.
Curtea are în vedere că libertatea individuală constituie o valoare socială de prim rang consacrată atât prin tratate internaţionale, cât şi prin reglementări interne - constituţionale şi legale.
Aşa fiind, se prezumă că lipsirea nelegală de libertate a unei persoane este de natură a-i aduce acesteia un prejudiciu moral.
în speţă, reclamantul nu a evocat însă numai această prezumţie, iar depoziţia martorului I.P.B. a confirmat pe deplin gravele traume de ordin moral suferite de acesta în urma condamnării penale şi a perioadei de detenţie.
Considerentele deja expuse demonstrează că valoarea despăgubirilor a fost corect stabilită, sens în care se impune a fi înlăturată şi critica referitoare
la pretinsa îmbogăţire fără just temei de care ar fi beneficiat reclamantul.
Aşa fiind, Curtea a respins recursul ca nefondat.
| ← Hotărâre. Amânarea pronunţării hotărârii. Lipsa... | Daune cerute pentru întârzierea răspunsului deţinătorului... → |
|---|
