Notificare în baza Legii nr. 10/2001. Întârzierea răspunsului unităţii deţinătoare. Daune de întârziere. Inadmisibilitate

Decizii civile ICCJ 2004

Art. 23 din Legea nr. 10/2001 nu prevede o sancţiune pecuniară pentru nerespectarea termenului de 60 de zile în care unitatea deţinătoare a imobilului are obligaţia de a răspunde la notificarea ce i s-a adresat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, nr. 2183 din 16 Martie 2004

Prin sentința civilă nr. 35 din 13 februarie 2002 a Tribunalului Argeș s-a respins cererea reclamantului B.M. pentru obligarea Primăriei municipiului Pitești de a-i plăti daune de întârziere pentru că nu a răspuns la notificarea ce i s-a adresat conform Legii nr. 10/2001. Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr. 41 din 13 iunie 2002, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.

Recursul declarat de reclamant nu este fondat.

Prin cererea înregistrată la data de 6 februarie 2001, la Tribunalul Argeș, reclamantul a solicitat ca Primăria municipiului Pitești, județul Argeș să fie obligată să-i plătească suma de 500.000.000 lei, cu titlu de daune de întârziere întrucât pârâta nu s-a conformat prevederilor art. 23 din Legea nr. 10/2001, în sensul că nu i-a soluționat cererea în termenul de 60 de zile de la înregistrarea notificării, prin care a solicitat să-i fie restituit în natură un teren în suprafață de 300 mp, situat pe raza municipiului Pitești, expropriat în baza Decretului nr. 5 din 15 aprilie 1985.

Din cuprinsul adresei nr. 33.623 din 25 octombrie 2001 a primăriei pârâte, rezultă că terenul revendicat este afectat de investiții aprobate, fiind ocupat de construcția unui bloc. Faptul că, până în prezent, pârâta Primăria municipiului Pitești nu s-a conformat prevederilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu-l îndrituiește pe reclamant să solicite daune de întârziere întrucât textul de lege menționat nu prevede o astfel de măsură pecuniară care să fie aplicată pârâtei pentru nerespectarea termenului de 60 de zile, prevăzut de textul de lege mai sus enunțat. Prin urmare, acțiunea reclamantului ce are ca obiect daune de întârziere, este neîntemeiată, iar soluțiile pronunțate de cele două instanțe sunt temeinice și date cu aplicarea corectă a legii.

în consecință, recursul a fost respins, ca nefondat.

← Imobil preluat în mod abuziv. Privatizare. Chemarea în...  Imobil preluat în mod abuziv de stat. Măsuri reparatorii.... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Notificare în baza Legii nr. 10/2001. Întârzierea răspunsului unităţii deţinătoare. Daune de întârziere. Inadmisibilitate