Revizuire. Autoritate de lucru judecat. Sensul reglementării
| Comentarii |
|
Încălcarea autorităţii de lucru judecat, care justifică revizuirea unei hotărâri judecătoreşti, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., trebuie să rezulte din dispozitivul hotărârilor invocate iar nu din considerentele acestora.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, nr. 2392 din 24 Martie 2004
Prin cererea din 19 noiembrie 2003, P.R. și alții au cerut în contradictoriu cu J.V. și J.M., revizuirea deciziei civile nr. 2387 din 30 octombrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Revizuienții au susținut, în esență, că decizia atacată, prin care s-a dispus evacuarea dintr-un imobil situat în București, la cererea intimaților, fără rezilierea contractului de închiriere, ar fi potrivnică dispozițiilor deciziei civile nr. 1445 din 18 mai 2000 a Tribunalului București, prin care cererea de evacuare nu a fost admisă.
Cererea nu va fi admisă.
Cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat și are în vedere situația în care prin cea de a doua hotărâre, pronunțată în una și aceeași pricină, între aceleași persoane și având aceeași calitate, se încalcă cele definitiv stabilite printr-o hotărâre anterioară.
Cerințele legale nu sunt îndeplinite în cauză, întrucât, între decizia atacată (prin care s-a dispus evacuarea revizuienților pârâți din imobilul proprietatea intimaților) și decizia civilă anterioară nr. 1445 din 18 mai 2000 a Tribunalului București (prin care s-a menținut sentința nr. 12846 din 4 iulie 2000 a Judecătoriei sectorului 1 București, de obligare a lor la plata cheltuielilor de întreținere a locuinței) nu există contrarietate și nu sunt întrunite elementele autorității lucrului judecat, în înțelesul art. 1201 C. civ.
Se impune precizarea că încălcarea autorității lucrului judecat trebuie să rezulte din dispozitivul hotărârilor invocate, care se execută, neavând nici o relevanță considerentele care, ca în speță, ar fi potrivnice, pentru că din prima hotărâre ar rezulta că revizuienții pârâți ar fi locuit în imobil în temeiul unui contract de închiriere care nu a fost reziliat, iar în cea de a doua s-a constatat lipsa unui titlu valabil de locațiune.
| ← Donaţie în favoarea statului. Noţiunea de imobil preluat în... | Conflict de muncă. Competenţa teritorială a instanţei.... → |
|---|
