ICCJ. Decizia nr. 1004/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1004.
Dosar nr. 3524/200.
Şedinţa publică din 2 decembrie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 7139 din 15 septembrie 2004 pronunţată de Judecătoria Ploieşti s-a dispus după cum urmează:
A admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanţii pârâţi G.N. şi G.M. împotriva pârâţilor reclamanţi C.E. şi C.I.
S-a constatat că între părţi a intervenit, la data de 9 ianuarie 2004, o convenţie privind vânzarea-cumpărarea apartamentului proprietatea pârâţilor, situat în Ploieşti, judeţul Prahova.
S-a anulat al doilea capăt de cerere al acţiunii, privind solicitarea pronunţării unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, ca netimbrat.
S-a admis cererea reconvenţională precizată formulată de către pârâţii-reclamanţi C.E. şi C.I.
Au fost obligaţi reclamanţii-pârâţi să achite pârâţilor reclamanţi suma de 86 EURO, în echivalent în lei la data plăţii, reprezentând diferenţa între suma de 5600 EURO care trebuia consemnată de reclamanţi la 9 aprilie 2004, conform convenţiei şi suma efectiv consemnată de aceştia la acea dată, respectiv 5.514 EURO, conform cursului preţului valutar din data de 8 aprilie 2004 comunicat de Banca Naţională a României, sucursala judeţeană Prahova, precum şi suma de 693 EURO, echivalent în lei la data plăţii, reprezentând diferenţa de paritate între 3.900 dolari SUA şi 3.900 EURO, conform cursului valutar de la aceeaşi dată, 8 aprilie 2004.
Împotriva sentinţei de fond au formulat apel reclamanţii pârâţi şi pârâţii-reclamanţi, care au fost înregistrate pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, sub nr. 10281/2004.
Prin încheierea din şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2004 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea dosarului pentru competentă soluţionare a recursului, către Tribunalul Prahova.
La pronunţarea încheierii s-a avut în vedere că valoarea litigiului este sub 1 miliard lei iar art.2811 califică drept recurs calea de atac, care este de competenţa tribunalului conform art. 299 C. proc. civ.
Împotriva încheierii au formulat recurs pârâţii-reclamanţi C.I. şi C.E., criticând-o pentru următoarele motive ce se încadrează în art. 304 pct. 5 C. proc. civ.:
Obiectul cauzei este o acţiune în constatare împotriva cărei se exercită calea de atac a apelului.
În mod greşit s-a pronunţat o încheiere, pentru că în cazul în care se consideră că sentinţa este supusă numai recursului, trebuia să se pronunţe o decizie prin care să se decline competenţa.
Obiectul litigiului nu intră sub incidenţa OUG nr. 65/2004, aprobată cu modificări prin Legea nr. 493/2004.
Analizându-se încheierea recurată în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, după cum rezultă din sentinţa de fond, obiectul acţiunii principale îl constituie cererile de constatare a încheierii unei convenţii de vânzare-cumpărare asupra unui apartament şi pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare; totodată, prin cererea reconvenţională s-a solicitat plata unei diferenţe de preţ.
Având în vedere că acţiunea principală este o acţiune evaluabilă în bani, care tinde la dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului, iar cererea reconvenţională are ca obiect plata unei sume de bani, care de asemenea este evaluabilă, în mod corect s-a făcut aplicarea în cauză a prevederilor art. 2821 C. proc. civ.
Într-adevăr, potrivit art. 158 alin. (3) C. proc. civ., în cazul în care instanţa se consideră necompetentă, se pronunţă o hotărâre, împotriva căreia se poate exercita recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.
Cu aplicarea art.105 alin. (2) C. proc. civ., se constată că în cazul în speţă nu s-a produs nici o vătămare a părţii şi care nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea încheierii pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.
Nu s-a produs nici o vătămare părţii în condiţiile în care partea a formulat recurs care a fost analizat de către Curte şi a fost apreciat ca fiind neîntemeiat prin considerentele care susţin prezenta decizie.
Trimiterea dosarului la Tribunal nu a fost justificată pe prevederile OUG nr. 65/2004 aprobată cu modificări prin Legea nr. 493/2004, ci în raport de prevederile art. 2821 şi art. 299 C. proc. civ. care susţine calificarea căii de atac ca fiind recurs, precum şi competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Tribunalului.
Astfel, potrivit art. 2821 C. proc. civ., nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv.
Art. 299 alin. (2) C. proc. civ. prevede că recursul se soluţionează de instanţa imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea.
Pentru considerentele reţinute asupra criticilor apreciate ca nefondate, Curtea urmează să dispună respingerea recursului ca nefondat.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată solicitate de către intimaţi în condiţiile art. 274 C. proc. civ., se constată că nu s-a depus dovada de efectuare a acestora în dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii C.I. şi C.E. împotriva încheierii din 17 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti în dosarul 10281/2004.
Respinge ca neîntemeiată cererea de cheltuieli de judecată formulată de către intimaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7745/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10047/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
