ICCJ. Decizia nr. 10050/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 10050
Dosar nr. 9671/200.
Şedinţa publică din 2 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 27 aprilie 2004, la Tribunalul Bucureşti, reclamanta A.N.C.M. a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, să se dispună anularea deciziei nr. 135 emisă la 11 martie 2004 de A.P.A.P.S. şi în consecinţă restituirea în echivalent valoric, a imobilului Cooperativei meşteşugăreşti M. Satu Mare, care a fost preluat de stat ca urmare a transformării cooperativei în întreprindere a industriei locale de stat.
Prin Decizia nr. 135/2004 emisă de pârâtă a fost respinsă notificarea formulată de reclamantă.
Soluţionând litigiul în primă instanţă, Tribunalul Bucureşti, secţia a V a civilă, prin sentinţa nr. 835 din 5 octombrie 2004, a respins ca nefondată contestaţia formulată de reclamantă, cu motivarea că imobilul aflat în litigiu nu a fost identificat în mod complet, iar, pe de altă parte, reclamanta nu a depus titlul de proprietate şi nici nu are calitatea să solicite restituirea imobilului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX a civilă, prin Decizia nr. 181 A din 26 mai 2005, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, preluând motivarea dezvoltată şi în hotărârea primei instanţe.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamanta A.N.C.M. susţinând că instanţa nu s-a pronunţat asupra tuturor dovezilor administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii şi care demonstrau că reclamanta este îndreptăţită la restituirea imobilului.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie1945-22 decembrie 1989.
Potrivit art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptăţite, în înţelesul acestei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură, sau, după caz, prin echivalent persoanele juridice, proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizaţii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice după data de 6 martie 1945; îndreptăţirea la măsurile reparatorii este condiţionată de continuarea activităţii ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a prezentei legi sau de împrejurarea ca activitatea lor să fi fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dacă, prin hotărârea judecătorească, se constată că sunt aceeaşi persoană juridică cu cea desfiinţată sau interzisă.
În cauză, prin notificare, reclamanta nu a arătat datele de identificare a imobilului pentru care a cerut măsuri reparatorii, mulţumindu-se să menţioneze la început că imobilul cooperativei M. era situat în localitatea Satu Mare, pentru ca ulterior să fie arătată şi strada. Or, în măsura în care se consideră îndreptăţită, în sensul legii, la măsuri reparatorii, reclamanta era obligată să identifice imobilul solicitat prin descrierea construcţiei şi a terenului şi precizarea adresei complete unde este situat.
De asemenea, pe parcursul procesului, reclamanta nu a depus acte doveditoare ale dreptului său de proprietate, ori ale dreptului de proprietate al cooperativei M., cu privire la imobilul solicitat.
Menţionarea datelor de identificare a bunului imobil şi depunerea actelor doveditoare reprezintă obligaţii ce reveneau reclamantei în baza art. 21 şi art. 22 din Legea nr. 10/2001, obligaţii ce nu au fost îndeplinite.
Prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 895/1959 (fila 22 din dosarul primei instanţe) s-a exprimat acordul cu cererea cooperatorilor de transformare a unor cooperative meşteşugăreşti în unităţi ale industriei de stat, cu preluarea patrimoniului existent, dar, prin acel act normativ, nu s-a prevăzut că în patrimoniul cooperativelor respective existau bunuri imobile şi nici dacă vreuna din cooperative avea titlu de proprietate cu privire la bunuri imobile.
Reclamanta nu a dovedit, prin actele depuse la dosar, că îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001, enunţate mai sus, pentru a fi persoană juridică îndreptăţită la măsuri reparatorii.
Considerentele expuse conduc la concluzia că, instanţa de apel, prin Decizia atacată cu recurs, s-a pronunţat asupra mijloacelor de apărare invocate de reclamantă şi asupra tuturor dovezilor administrate, aşa încât recursul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de A.N.C.M. împotriva deciziei nr. 181 A din 26 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10047/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 10051/2005. Civil → |
|---|
