ICCJ. Decizia nr. 10109/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 10109
Dosar nr. 9702/1/2005
(Nr. vechi 2330/2005)
Şedinţa publică din 7 decembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 332 din 30 martie 2004, Tribunalul Harghita a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A.A., în contradictoriu cu Consiliul local Tuşnad şi Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, a constatat că imobilul înscris în C.F. Tuşnad, sub nr.top. 26, în suprafaţă de 1881 mp şi nr. top. 27 în suprafaţă de 1439 mp, proprietate tabulară a numitei A.V., a trecut fără titlu în proprietatea statului şi că reclamantul are calitatea de moştenitor al defunctei A.V.
S-a dispus restituirea în natură a imobilului intravilan, identificat prin C.F., corp funciar II de la nr. de ordine A+2, cu nr. top nou 26/1, în suprafaţă de 1294 mp, pe seama reclamantului, aşa cum s-a identificat prin expertiza tehnică efectuată de expert F.I.
A fost respinsă cererea reclamantului pentru constatarea dreptului de proprietate pentru corpul funciar I, teren înscris în C.F. Tuşnad, nr. top nou 26/2 în suprafaţă de 411 mp şi nr. top 27, în suprafaţă de 1439 mp, precum şi construcţia, identificate prin expertizele tehnice efectuate de experţii R.R. şi F.I., imobilul aparţinând domeniului public al comunei Tuşnad, conform poziţiei 18, anexa 55 din HG nr. 1351 din 27 decembrie 2001.
S-a dispus intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra corpului funciar II, conform completării raportului de expertiză tehnică întocmit de expert F.I., pe seama reclamantului.
A fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că reclamantul a formulat notificare transmisă pârâtului, prin care a cerut să-i fie restituit în natură imobilul situat în comuna Tuşnad, înscris în C.F. Tuşnad, nr. top 26,27, compus din grădină în suprafaţă de 1881 mp, casă de locuit şi curte cu teren în suprafaţă de 1439 mp
Pârâtul Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, susţinând că Agenţia Domeniilor Statului are calitate procesuală, însă excepţia nu este întemeiată, deoarece Agenţia Domeniilor Statului este o instituţie de interes public, cu personalitate juridică, aflată în subordinea pârâtului, conform Legii nr. 268/2001.
Reţine tribunalul că, potrivit expertizei tehnice întocmită de expert R.R., construcţia a fost edificată în perioada 1940-1944 de Ministerul de Război Maghiar, în scopuri militare, iar subsolul clădirii avea destinaţia de adăpost antiaerian.
Construcţia care face obiectul procesului, respectiv dispensarul veterinar şi terenul aferent, în suprafaţă de 1850 mp, sunt înscrise în anexa la HG nr. 1351 din 27 decembrie 2001, făcând parte din domeniul public.
În atare situaţie, din imobilul situat în comuna Tuşnad, înscris în cartea funciară pe numele antecesoarei reclamantului, potrivit art. 9 şi art. 10 din Legea nr. 10/2001, este posibil a se restitui în natură doar partea de teren rămasă liberă. Pentru restul terenului se pot stabili măsuri reparatorii în echivalent, însă reclamantul nu a solicitat asemenea măsuri.
Curtea de Apel Tg. Mureş, prin Decizia civilă nr. 690/A din 14 septembrie 2004, a admis apelul declarat de reclamant, a anulat sentinţa apelată şi a reţinut cauza spre rejudecare, cu citarea părţilor şi a Agenţiei Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a judeţului Harghita.
Instanţa de apel a reţinut că tribunalul a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, cu motivarea că Agenţia Domeniilor Statului se află în subordinea pârâtului, iar contractul de concesiune invocat de pârât excede cadrul procesului. Conform HG 308/2004, Agenţia Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor se organizează şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale şi ca autoritate a statului în domeniul veterinar şi al siguranţei alimentelor, fiind o instituţie publică cu personalitate juridică din subordinea Guvernului şi în coordonarea directă a Primului Ministru.
De aceea, se admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi se constată că de la data semnării procesului verbal nr. 161166, Agenţia Domeniilor Statului exercită în numele statului prerogativele dreptului de proprietate asupra imobilelor care fac obiectul contractelor de concesionare.
Judecând cauza în fond, Curtea de Apel Tg. Mureş, prin Decizia civilă nr. 951/A din 16 noiembrie 2004, a admis în parte acţiunea formulată de reclamant, în contradictoriu cu Consiliul local Tuşnad, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Harghita şi Agenţia Domeniilor Statului.
A constatat că imobilul situat în localitatea Tuşnad, judeţul Harghita, înscris în C.F. Tuşnad, nr.top. 26,27, în suprafaţă de 1881 mp + 1439 mp, a fost proprietatea tabulară a defunctei A.V. şi a fost trecut abuziv, fără titlu, în proprietatea statului.
A constatat că reclamantul este unicul succesor al defunctei şi a dispus restituirea în natură, în favoarea reclamantului, a imobilului înscris în C.F., corp funciar II, cu nr. top nou 26/1, în suprafaţă de 1294 mp, conform expertizei tehnice efectuate de expert F.I.
A fost respinsă cererea reclamantului pentru restituirea în natură a corpului funciar I din aceeaşi carte funciară, cu nr.top nou 26/2, precum şi construcţia, imobile ce aparţin domeniului public al localităţii Tuşnad şi s-a dispus intabularea în C.F. Tuşnad a dreptului de proprietate al reclamantului asupra corpului funciar II.
Curtea de apel a reţinut că, potrivit art. 9 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află, se restituie în natură, în starea în care se aflau la data cererii de restituire şi libere de orice sarcini.
În cauză, conform raportului de expertiză, imobilul care face obiectul procesului a fost modificat de către Ministerul de Război Maghiar, în perioada 1940-1944, în scopuri militare, având destinaţia de adăpost antiaerian, iar în prezent construcţia are destinaţia de dispensar veterinar şi este înscrisă în anexa la HG nr. 1351/2001, la nr. 18.
După evenimentele din cel de al doilea război mondial, antecesoarea reclamantului a folosit bunul până în anul 1951, când s-a dispus confiscarea lui de către stat. Potrivit situaţiei de carte funciară, şi în prezent imobilul figurează pe numele autoarei reclamantului.
Reclamantul este îndreptăţit să primească în natură partea de teren liberă şi construcţia nedemolată (corpul funciar II), însă cererea pentru restituirea corpului funciar I, care face parte din domeniul public, corect a fost respinsă de prima instanţă, pentru că sunt aplicabile prevederile art. 29 din Legea nr. 213/1998 şi ale art. 16 din Legea nr. 10/2001.
Pentru corpul funciar I reclamantul are dreptul să primească măsuri reparatorii în echivalent.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul şi pârâta Agenţia Domeniilor Statului.
Reclamantul a declarat recurs şi împotriva încheierii nr. 5 din 11 martie 2003 a Curţii de Apel Tg. Mureş, dată în dosarul nr. 151/2003/C.
Invocând art. 304 pct. 3, 5, 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ., reclamantul arată că, potrivit art. 16 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, litigiile având ca obiect imobilele preluate fără titlu valabil se soluţionează conform dreptului comun, iar după regulile dreptului comun, competente să soluţioneze acţiunile în revendicare sunt judecătoriile. De aceea, încheierea civilă nr. 5 din 11 martie 2003, dată de Curtea de Apel Tg. Mureş ca regulator de competenţă este nelegală şi lovită de nulitate, fapt ce impune casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei la Judecătoria Miercurea Ciuc.
Arată recurentul-reclamant, că imobilul este şi în prezent proprietatea tabulară a mamei sale şi, fiind preluat fără nici un titlu de către Statul Român, are regimul juridic stabilit de art. 16 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, care prevede că dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) nu se aplică în cazul imobilelor preluate fără titlu valabil.
Recurentul susţine că, în raport cu aceste prevederi, greşit s-a stabilit că pentru imobilul corp funciar I are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent. Acest imobil a fost „etatizat abuziv în anii 1999-2000", fiind trecut în inventarul proprietăţii publice a comunei Tuşnad, împotriva Constituţiei, a acordurilor şi convenţiilor internaţionale semnate de România şi a principiilor fundamentale ale unui stat de drept.
Referitor la construcţie, arată că a fost edificată de Ministerul de Război Maghiar în perioada hortistă, pe temelia casei vechi, după demolarea acesteia, şi, pentru că terţul care a construit nu mai există, conform art. 494 C. civ., proprietarul terenului este şi proprietar al construcţiei.
Recurenta, Agenţia Domeniilor Statului invocă prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată şi susţine că reclamantul nu a respectat prevederile art. 21 din Legea nr. 10/2001, deoarece notificarea prin care solicită restituirea în natură a imobilului nu a fost înaintată în condiţiile prevăzute de acest text.
Arată recurenta, că bunurile care fac obiectul pricinii i-au fost date în administrare prin HG nr. 446/1999 privind aprobarea concesionării unor activităţi sanitar-veterinare publice, iar în temeiul acestei hotărâri a încheiat contractul de concesiune nr. 102 din 1 septembrie 1999, având ca obiect clădirea şi terenul aferent clădirii, în suprafaţă de 1208 mp. De aceea, solicită ca şi cererea reclamantului pentru restituirea în natură a corpului funciar II, cu nr. top. 26/1, în suprafaţă de 1294 mp, să fie respinsă.
Analizând recursurile, în limita motivelor de nelegalitate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (recursul declarat de pârâtă) şi art. 304 pct. 3, 5 şi 9 C. proc. civ. (recursul declarat de reclamant), se constată că este fondat recursul declarat de reclamant împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel.
Recursul declarat de reclamant împotriva regulatorului de competenţă este tardiv, iar recursul declarat de pârâtă nu este întemeiat.
Reclamantul a declarat recurs împotriva deciziei prin care s-a soluţionat, în fond, pricina de către curtea de apel, însă, invocând art. 304 pct. 3 şi 5 C. proc. civ., a susţinut că este nelegală şi încheierea nr. 5 din 11 martie 2003 a Curţii de Apel Tg.Mureş şi a cerut să fie casate atât Decizia, cât şi această încheiere.
Prin încheierea atacată, Curtea de Apel Tg.Mureş a stabilit competenţa tribunalului pentru soluţionarea acţiunii formulate de recurentul-reclamant, iar, conform art. 22 alin. (5) C. proc. civ., împotriva acestei încheieri se putea declara recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.
Art. 103 alin. (1) C. proc. civ. prevede că neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
În alin. (2), textul prevede că în acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării şi în acest termen vor fi arătate şi motivele împiedicării.
Reclamantul a declarat recurs la data de 6 ianuarie 2005, cu depăşirea termenului legal, care a început să curgă pentru încheierea nr. 5/2003 la data de 11 martie 2003, şi nu a arătat care sunt motivele mai presus de voinţa sa, care l-au împiedicat să declare recursul în termen.
De altfel, în susţinerea recursului declarat împotriva regulatorului de competenţă, recurentul-reclamant a invocat prevederile art. 16 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, text care a fost însă abrogat prin Titlul I art. I pct. 38 din Legea nr. 247/2005.
În privinţa deciziei atacate cu recurs în termenul legal, sunt incidente prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece au fost aplicate greşit prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Pentru imobilele care fac obiectul pricinii, potrivit art. 17-18 din Legea nr. 115/1938, drepturile reale au putut fi constituite, modificate sau stinse numai prin înscrierea în cartea funciară. Înscrierea dădea naştere, modifica ori stingea drepturile reale şi totodată le făcea şi opozabile faţă de terţi.
Excepţiile de la acest principiu sunt stabilite de art. 26 din lege, care prevede că drepturile se dobândesc fără înscriere în cartea funciară în următoarele cazuri: prin succesiune legală şi testamentară, prin accesiune, vânzare silită şi expropriere.
Curtea de apel a reţinut prin Decizia atacată că, potrivit menţiunilor din cartea funciară, imobilul a aparţinut autoarei reclamantului, fiind înscris şi în prezent pe numele acesteia, că preluarea bunului s-a realizat fără titlu valabil şi că pentru corpul funciar I din C.F. Tuşnad, nr. top nou 26/2 reclamantul este îndreptăţit să primească măsuri reparatorii în echivalent, iar pârâta, care în declaraţia de recurs invocă prematuritatea acţiunii şi faptul că deţine imobilul în baza unui contract de concesiune, nu a contestat aceste împrejurări.
Greşit, însă, prin hotărârea atacată s-a reţinut că recurentul-reclamant, pentru corpul funciar I din C.F., cu nr.top. 26/2 şi construcţia aflată pe teren nu este îndreptăţit la restituirea în natură, faţă de prevederile art. 29 din Legea nr. 213/1998 şi cele înscrise în art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Faptul că imobilul a fost înscris în anexa la HG nr. 1351 din 27 decembrie 2001 (ulterior datei când Legea nr. 10/2001 a intrat în vigoare) ca făcând parte din domeniul public, nu exclude dreptul recurentului-reclamant la restituirea în natură, deoarece art. 6 din Legea nr. 213/1998 prevede că fac parte din domeniul public şi bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil.
Imobilul care face obiectul pricinii, nu a intrat în proprietatea statului în baza unui titlu valabil, iar, în speţă, nu erau incidente prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Anterior modificării Legii nr. 10/2001, prin Legea nr. 247/2005, art. 16 privea imobilele ocupate de unităţi bugetare din învăţământ, din sănătate, aşezăminte social-culturale sau de instituţii publice, secţii ale partidelor politice legal înregistrate, de misiuni diplomatice, oficii consulare, reprezentanţele organizaţiilor internaţionale interguvernamentale acreditate în România, precum şi de personalul cu rang diplomatic al acestora, necesare în vederea continuării activităţilor de interes public, social cultural sau obştesc.
Potrivit art. 16 alin. (1) din lege, pentru aceste imobile foştilor proprietari li se acordau măsuri reparatorii prin echivalent.
Imobilele care nu se retrocedau în natură erau stabilite de Guvern, prin hotărâre, la propunerea ministerelor de resort şi a celorlalte instituţii publice interesate, iar alin. (4) a avut în timp conţinuturi diferite.
Iniţial, prin acest aliniat erau excluse de la aplicarea alin. (1) şi (2) imobilele preluate fără titlu valabil. Apoi, prin art. 1 pct. 2 şi 3, cuprins în titlul I din OUG nr. 184 din 18 decembrie 2002, art. 16 alin. (4) a fost modificat, având următorul conţinut „Bunurile stabilite potrivit procedurii prevăzute în alin. (2) sunt pe durata afectaţiunii de interes public, bunuri proprietate publică şi au regimul prevăzut de lege".
În această formă a textului, imobilele preluate fără titlu valabil (cum este cazul în speţă) nu mai erau excluse de la aplicarea alin. (1) şi (2), însă dispoziţiile art. 1 pct. 2 şi 3 din OUG nr. 184/2002 fiind abrogate expres prin Legea nr. 48 din 23 martie 2004, a reintrat în vigoare forma iniţială a art. 16 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, care prevedea că dispoziţiile alin. (1) şi (2) nu se aplicau imobilelor preluate fără titlu valabil.
Aceasta fiind forma textului la data pronunţării deciziei atacate (14 septembrie 2004), greşit curtea de apel a reţinut că pentru imobilul preluat fără titlu valabil recurentul-reclamant este îndreptăţit doar la măsuri reparatorii prin echivalent.
Bunul fiind preluat fără titlu valabil, fapt reţinut atât de tribunal, cât şi de curtea de apel, reclamantul era îndreptăţit la restituirea în natură, pentru că, potrivit art. 16 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, nu erau aplicabile dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din lege.
De altfel, art. 16 din Legea nr. 10/2001 a fost modificat prin Legea nr. 247/2005, iar în noua lui formă textul priveşte numai imobilele cu destinaţiile arătate în anexa 2 lit. a) şi dispune că aceste imobile se restituie în proprietate foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora.
În noua redactare, art. 16 din Legea nr. 10/2001 nu mai distinge după cum bunul a fost preluat cu titlu sau fără titlu valabil, iar în anexa nr. 2 a), la pct. 2, sunt arătate imobilele ocupate de unităţi sanitare şi de asistenţă medico-socială din sistemul public, ca fiind : creşe, cămine-spital pentru bătrâni, spitale, centre de plasament, case de copii.
Reclamantul-recurent a invocat şi prevederile art. 304 pct. 7, 8 şi 10 C. proc. civ., însă nu a formulat critici care să facă posibilă încadrarea în aceste motive de recurs.
Recursul declarat de pârâta Agenţia Domeniilor Statului nu este fondat.
Acţiunea nu este prematur formulată, aşa cum susţine recurenta.
Recurentul-reclamant A.A. a formulat acţiunea la data de 22 aprilie 2002, după ce, conform precizării Consiliului local Tuşnad, făcută în întâmpinarea aflată la filele 6-8 din dosarul nr. 3659/2002 al Tribunalului Harghita, depusese, la data de 18 mai 2001, la Primăria comunei Tuşnad, cerere pentru restituirea în natură a imobilului în condiţiile Legii nr. 10/2001, transmisă de primărie Direcţiei Sanitar, Veterinare Harghita, care deţinea imobilul.
Reclamantul a transmis notificare şi către Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, Agenţia Naţională Sanitară Veterinară.
Din adresa nr. 2551 din 18 iulie 2001, aflată la fila 16 din dosarul nr. 1235/2002 al Judecătoriei Miercurea-Ciuc, rezultă că la data notificării, imobilul care face obiectul procesului se afla în evidenţa Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, iar acest minister, în „precizarea şi completarea întâmpinării", aflată la fila 42 din dosarul nr. 3659/2002 al Tribunalului Harghita, arată că recurenta Agenţia Domeniilor Statului s-a înfiinţat prin Legea nr. 268/2001 ca instituţie de interes public cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.
Se mai arată, că protocolul nr. 800/153348 de predare-primire a contractelor de concesionare, a concesionării unor activităţi sanitare veterinare publice de interes naţional şi a unor bunuri proprietate publică a statului, precum şi trecerea unor bunuri imobile care fac obiectul concesiunii, din patrimoniul M.A.A.P., în patrimoniul A.D.S. a fost semnat la data de 13 februarie 2002, iar inventarul contractelor în derulare, printre care şi contractul care priveşte imobilul în litigiu, a fost predat prin procesul verbal nr. 161166 din 14 noiembrie 2002.
Deoarece recurenta-pârâtă a exercitat în numele statului prerogativele dreptului asupra imobilelor care fac obiectul procesului de la data de 14 noiembrie 2002, când s-a semnat procesul-verbal nr. 161166, dată la care expirase termenul pentru formularea notificării, susţinerea acesteia că acţiunea este prematur formulată, motivat de faptul că reclamantul nu i s-a adresat cu notificare, este neîntemeiată.
Recurentul-reclamant a formulat, înăuntrul termenului prevăzut de lege, notificare înregistrată la unitatea deţinătoare a imobilelor, iar prin preluarea de la M.A.A.P. a bunurilor care fac obiectul notificării recurenta- pârâtă a preluat şi obligaţia de a soluţiona notificarea, obligaţie stabilită prin art. 25 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Faptul că notificarea nu a fost soluţionată până la data formulării acţiunii şi nici ulterior, precum şi susţinerile recurentei-pârâte, atestă refuzul restituirii în natură a bunului.
Or, acest refuz, care nu poate constitui o piedică pentru valorificarea de către reclamant a dreptului recunoscut de lege, poate fi cenzurat de instanţă, pentru că, prin refuzul unităţii notificate de acordare a măsurilor reparatorii s-a născut dreptul acestuia de a cere restituirea în natură sau prin echivalent a imobilelor.
Nici existenţa contractului de concesiune nu exclude dreptul fostului proprietar sau al moştenitorilor acestuia la restituirea în natură a bunului, pentru că acest drept rezultă din prevederile art. 14 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de reclamant împotriva deciziei atacate va fi admis, iar Decizia va fi casată în parte, în sensul că se va admite în tot acţiunea formulată de reclamant şi se va dispune restituirea în natură şi a corpului funciar I din C.F. Tuşnad nr.top. 26/2, precum şi a construcţiei aflate pe teren, şi intabularea dreptului reclamantului şi pentru aceste imobile.
Restul dispoziţiilor deciziei se vor menţine.
Va fi respins recursul declarat de reclamant împotriva încheierii nr. 5 din 11 martie 2003 a Curţii de Apel Tg.Mureş, precum şi recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Tg.Mureş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul A.A. împotriva deciziei civile nr. 951 din 16 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Tg.Mureş, pe care o casează în parte, în sensul că admite în tot acţiunea formulată de reclamant.
Dispune restituirea în natură şi a corpului funciar I din C.F. Tuşnad, nr.top. 26/2, precum şi a construcţiei aflate pe teren, identificate prin expertizele efectuate de ing. F.I. şi R.R.
Dispune intabularea în C.F. Tuşnad şi a dreptului de proprietate a reclamantului asupra corpului funciar I şi a construcţiei aflate pe teren.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei atacate.
Respinge recursul declarat de reclamant împotriva încheierii nr. 5 din 11 martie 2003 a Curţii de Apel Tg.Mureş, pronunţată în dosarul nr. 151/2003/C.
Respinge recursul declarat de Agenţia Domeniului Statului împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10113/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 10110/2005. Civil → |
|---|
