ICCJ. Decizia nr. 10131/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 10131
Dosar nr. 10050/200.
Şedinţa publică din 6 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Tribunalul Teleorman, secţia civilă, la 19 februarie 2003, reclamantul T.Ş. a solicitat anularea dispoziţiei nr. 20 din 17 ianuarie 2003 emisă de Primarul Oraşului Zimnicea, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să i se acorde despăgubiri băneşti, ca măsură reparatorie prin echivalent, pentru imobilul compus din casă de locuit în suprafaţa de 88,23 mp, anexe gospodăreşti şi terenul aferent în suprafaţa de 768 mp situat în Zimnicea, judeţul Teleorman, imobil expropriat abuziv şi trecut în proprietatea statului conform deciziei nr. 136 din 16 mai 1977.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că imobilul construcţie a fost demolat, iar în prezent este ocupat de blocuri, şi că în baza Legii nr. 18/1991 i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 600 mp, amplasată într-o solă învecinată cu intravilanul oraşului, pe care sunt depozitate gunoaie.
Tribunalul Teleorman, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 471 din 25 august 2003, a admis plângerea reclamantului şi a modificat dispoziţia nr. 20/17 ianuarie 2003 emisă de Primarul oraşului Zimnicea în sensul că a stabilit despăgubiri băneşti pentru imobilul expropriat situat în Zimnicea, judeţul Teleorman, în sumă de 286.188.000 lei.
A fost obligat reclamantul la 1.200.000 lei diferenţă pentru onorariul expertului tehnic D.N.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, prin notificarea din 23 iulie 2003 depusă în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamantul T.Ş. a solicitat, în calitate de moştenitor al mamei sale, T.E., măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri băneşti pentru imobilul situat în Zimnicea, preluat în baza deciziei Consiliului Local nr. 136/1977 şi demolat în anula 1977, pentru care a primit suma de 27.238 lei.
S-a reţinut că evaluarea imobilului la suma menţionată s-a făcut fără a ţine seamă de contravaloarea materialelor rezultate din demolare, astfel cum rezultă din extrasul procesului-verbal de evaluare şi din adresa nr. 413 din 26 ianuarie 2001 a Primăriei Zimnicea.
Tribunalul a apreciat că măsurile reparatorii prin echivalent urmează să se acorde numai pentru acoperirea diferenţei dintre valoarea reală a imobilului şi cuantumul despăgubirilor primite, actualizate potrivit ratei inflaţiei.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel pârâta, criticând-o ca nelegală şi netemeinică pentru încălcarea dispoziţiilor, cuprinse în alin. (8) al art. 11 din Legea nr. 10/2001 în sensul că s-au stabilit eronat despăgubiri băneşti, măsurile reparatorii prin echivalent constând în acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, în situaţia imobilelor cu destinaţie de locuinţă, demolate.
Totodată s-a susţinut că petentul primise deja despăgubiri băneşti la data exproprierii, astfel că s-au încălcat dispoziţiile art. 11 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, iar prima instanţă nu a avut în vedere că din suprafaţa expropriată s-au restituit 600 mp, motiv pentru care despăgubirile trebuiau calculate numai pentru 168 mp.
De asemenea, apelanta a arătat că instanţa de fond a fost lipsită de rol activ şi a analizat un raport de expertiză efectuat cu încălcarea art. 11 pct. 5, 6 şi 7 din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III- a civilă, prin Decizia civilă nr. 79 A/21 ianuarie 2004, a respins ca nefondat apelul pârâtei Primăria Oraşului Zimnicea, reţinând că dispoziţiile art. 11 alin. (8) nu sunt dispoziţii imperative, enumerarea măsurilor reparatorii prin echivalent nefiind limitativă şi că textul de lege menţionat poate fi complinit de dispoziţia din art. 24 alin. (2) incidentă în speţă, întrucât construcţia expropriată de la intimat avea destinaţia de locuinţă, iar, urmare a demolării ei, restituirea în natură nu mai este posibilă.
Critica potrivit căreia, prin acordarea de despăgubiri intimatului, s-au încălcat dispoziţiile art. 11 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, a fost respinsă cu motivarea că prevederile art. 11 alin. (7) statuează că, în cazul construcţiilor expropriate şi demolate, valoarea măsurilor reparatorii în echivalent se stabileşte prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite pe construcţii şi teren din valoarea corespunzătoare a părţii din imobilul expropriat ce nu se poate restitui în natură.
S-a apreciat că despăgubiri băneşti au fost legal stabilite prin expertiza efectuată de către expertul tehnic D.N., la care apelanta-pârâtă nu a formulat obiecţiuni.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs Primăria Oraşului Zimnicea la 26 martie 2004, criticând-o ca nelegală şi netemeinică pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că s-a apreciat eronat de către instanţa de apel că dispoziţiile art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 nu sunt imperative, în realitate măsurile reparatorii prin echivalent ce se pot acorda pentru imobilele cu destinaţie de locuinţă expropriate şi a căror restituire în natură nu mai e posibilă, fiind expres stabilite.
Recurenta a învederat că dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 nu sunt aplicabile imobilelor ce cad sub incidenţa art. 11, atâta timp cât legiuitorul tratează situaţia acestora separat faţă de situaţia celorlalte imobile preluate abuziv.
Ultima critică formulată prin motivele de recurs a vizat greşita acordare a despăgubirilor, în condiţiile în care, la momentul exproprierii, intimatului-reclamant i-au fost calculate şi acordate, conform actelor normative în vigoare la momentul respectiv, despăgubiri în valoare de 27.238 lei şi, în dosar, nu s-a făcut dovada că acestea au fost subevaluate.
Intimatul T.C.Ş. a formulat la 2 iunie 2005 întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului pârâtei ca nefondat.
În faza recursului nu s-au administrat probe noi.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză raportat la criticile invocate de recurenta-pârâtă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să aprecieze că recursul este nefondat având în vedere următoarele considerente:
Interpretarea dată de recurentă dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 în ce priveşte art. 11 alin. (8) este eronată. Enumerarea măsurilor reparatorii prin echivalent făcută de dispoziţia legală menţionată nu este limitativă. Aşa cum corect a apreciat instanţa de apel, textul art. 11 alin. (8) poate fi complinit cu dispoziţia din art. 24 alin. (2), întrucât şi în cazul imobilelor construcţii cu destinaţii de locuinţă, expropriate şi demolate, restituirea în natură nu mai este posibilă. În speţă, construcţia expropriată de la autoarea reclamantului avea destinaţia de locuinţă şi, urmare a demolării ei, restituirea în natură nu poate avea loc.
Critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 11 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, potrivit căreia reclamantul nu ar trebui să mai primească despăgubiri întrucât acestea au fost legal stabilite şi acordate la momentul exproprierii, este, de asemenea, neîntemeiată.
Potrivit art. 11 alin. (7), în cazul construcţiilor expropriate şi demolate, valoarea măsurilor reparatorii în echivalent se stabileşte prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite pentru construcţii şi teren din valoarea corespunzătoare a părţii din imobilul expropriat care nu se poate restitui în natură.
În acest mod, legiuitorul a înţeles să despăgubească pe foştii proprietari ai imobilelor expropriate ce nu pot fi restituite în natură cu diferenţa între valoarea actuală a despăgubirilor calculate conform Legii nr. 10/2001 şi valoarea reactualizată a despăgubirilor primite la data exproprierii.
Nici dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi nici Normele metodologice de aplicare a acesteia nu fac referire în mod expres la condiţia subevaluării, în legătură cu care recurenta pretinde că nu s-au făcut dovezi de către intimatul-reclamant.
Din probele administrate în cauză, respectiv din extrasul procesului-verbal de evaluare a imobilului şi adresa nr. 413 din 26 octombrie 2001 a Primăriei Zimnicea rezultă că evaluarea imobilului la 27.238 lei nu a inclus şi contravaloarea materialelor rezultate din demolare.
De altfel, expertiza tehnică efectuată în cauză şi asupra căreia nu au existat obiecţiuni, indică valoarea reală a imobilului expropriat la suma de 589.730.000 lei şi cum valoarea actualizată a sumei primite cu titlu de despăgubiri este de 303.507.000 lei, reclamantul intimat este îndreptăţit să primească despăgubiri băneşti raportat la valoarea integrală a imobilului.
Ca atare, corect, instanţa de apel a făcut aplicarea art. 11 din Legea nr. 10/2001, acordându-i intimatului diferenţa de 286.180.000 lei.
Faţă de aceste considerente se va aprecia că nu sunt întrunite dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi se va respinge recursul pârâtei Primăria Oraşului Zimnicea, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Primăria Oraşului Zimnicea împotriva deciziei nr. 79 A din 21 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1013/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10088/2005. Civil → |
|---|
