ICCJ. Decizia nr. 10088/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 10088
Dosar nr. 10015/200.
Şedinţa publică din 5 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 26 noiembrie 2003 sub nr. 9754/2003 pe rolul Tribunalului Suceava C.I. a contestat dispoziţia nr. 141 din 15 octombrie 2003 emisă de primarul comunei Frasin prin care cererea de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent a fost respinsă cu motivarea că nu s-au făcut dovezi ale preluării abuzive a imobilului compus din casă, grajd şi 43 ari teren, înscris în C.F. a comunei Frasin.
În motivarea cererii se arată că este succesorul lui C.I. şi că imobilul mai sus descris a fost preluat de stat şi clădirea a fost demolată, iar pe teren s-a construit o fabrică.
Tribunalul, prin sentinţa civilă nr. 643 din 22 iunie 2004 a respins ca nefondată contestaţia, deoarece potrivit extrasului de C.F. proprietari asupra parcelei 26/3 au fost în cote de ½ Ş.I. şi reclamantul şi că prin sentinţa civilă nr. 33 A/1991 s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantului pentru întreaga parcelă de 26/3 în suprafaţă de 4316 mp împreună cu casa şi anexele gospodăreşti. Conchide instanţa că petiţionarul deţine în proprietate imobilele solicitate, nefiind astfel incidente dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia civilă nr. 369 din 13 aprilie 2005 a admis apelul reclamantului, a schimbat în tot sentinţa şi, în consecinţă, a desfiinţat dispoziţia, a dispus restituirea prin măsuri reparatorii prin echivalent a imobilului arătat, p.f. 26/3 din C.F. Frasin, mai puţin suprafaţa de 43 ari.
În motivarea deciziei se arată că autorul reclamantului Ş.I., unchiul său, decedat la 5 februarie 1974, care avea în proprietate un imobil compus din casă cu grajd situată pe suprafaţa de 30 mp; l-a instituit legatar pe fratele său, C.I., tatăl reclamantului I.C., care, la 29 aprilie 1946, a cumpărat de la Ş.A. (soţia unchiului său) jumătate din parcela funciară nr. 26/3 din C.F. a comunei Frasin, în suprafaţa de 4316 mp
Din probele testimoniale administrate a rezultat edificarea pe acest teren a unei construcţii de către Ş.I., casă în care a locuit şi reclamantul în perioada 1949-1952. Imobilul a fost naţionalizat şi ulterior demolat, motiv pentru care reclamantul şi-a construit o casă peste calea ferată. Mai rezultă din probe că pe locul unde s-a aflat gospodăria lui Ş.I. s-a edificat în anul 1953 o fabrică care există şi în prezent.
Împotriva deciziei a declarat recurs oraşul Frasin, criticând-o sub următoarele aspecte.
Instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut (art. 304 pct. 6 C. proc. civ.) încât prin notificare s-au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent pentru un imobil compus din casă, grajd şi suprafaţa de 43 ari, teren identic cu parcela funciară 26/3; imobil ce nu rezultă în totalitate din inventarul de avere a autorului reclamantului.
Notificarea nu a fost însoţită de înscrisuri din care să rezulte naţionalizarea abuzivă, în sensul că proprietar, la data preluării bunului, era tatăl reclamantului, astfel încât instanţa a aplicat greşit legea (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
Prin sentinţa civilă nr. 337 din 21 februarie 1991 pronunţată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantului pentru întreaga parcelă, din care face parte şi terenul indicat în notificare, al cărui proprietar tabular este (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
Recursul este nefondat.
Prin Decizia civilă recurată s-a dispus restituirea, prin măsuri reparatorii prin echivalent, a imobilului compus din casă cu două camere şi tindă, şură, grajd, bucătărie de vară, beci, fântână şi împrejmuiri, imobil ce a aparţinut autorului reclamantului, Ş.I., naţionalizat şi ulterior demolat.
Faţă de conţinutul cererii formulate în justiţie rezultă că instanţa a acordat mai puţin decât ceea ce s-a cerut, câtă vreme nu a dispus măsuri reparatorii prin echivalent şi pentru terenul solicitat, teren care este proprietatea tabulară a reclamantului prin sentinţa civilă nr. 337/1991.
Instanţa de apel a stabilit corect situaţia de fapt ce a determinat aplicarea dispoziţiilor art. 1 pct. 2 Legea nr. 10/2001 întrucât s-au acordat măsuri reparatorii pentru un imobil naţionalizat, ce nu poate fi restituit în natură pentru că pe teren s-a edificat o fabrică ulterior demolării construcţiei.
Faptul nedepunerii tuturor înscrisurilor în faza administrativă nu împiedică completarea probatoriului în faţa instanţei de judecată, ce are, potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (2), obligaţia de a stărui, prin toate mijloacele legale, să prevină orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză.
De altfel, chiar legiuitorul, prin dispoziţiile art. 26 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, modificat şi republicat, vorbeşte de probele de la dosar, în baza cărora entitatea ce a emis dispoziţia îşi adoptă o poziţie procesuală.
Pentru considerentele mai sus arătate, Înalta Curte, constatând că nu sunt incidente motivele de recurs invocate, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul oraşul Frasin prin primar împotriva deciziei nr. 369 din 13 aprilie 2005 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10131/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10086/2005. Civil → |
|---|
