ICCJ. Decizia nr. 10146/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 10146
Dosar nr. 9789/2005
Şedinţa publică din 6 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin dispoziţia nr. 931 din 7 iulie 2004, primarul comunei Fărcăşele, judeţul Olt a respins notificarea formulată de P.C. şi S.S., în baza Legii nr. 10/2001, având ca obiect acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul (teren în suprafaţă de 450 mp, cu casă de locuit şi anexe gospodăreşti) din comuna Fărcăşele, preluat abuziv de stat în anul 1950, cu motivarea că, printr-o dispoziţie anterioară, terenul solicitat a fost restituit în natură iar pentru construcţii s-au acordat alte bunuri, în compensaţie.
La 16 iulie 2004, persoanele îndreptăţite au contestat această dispoziţie, solicitând instanţei acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, pentru suprafaţa de 1950 mp, reprezentând diferenţa dintre terenul trecut abuziv în proprietatea statului şi cel restituit în natură prin dispoziţia anterioară, precum şi pentru construcţiile ce se găseau pe acest teren, demolate ulterior preluării.
Investit cu soluţionarea acestui litigiu, Tribunalul Olt, secţia civilă, prin sentinţa nr. 499 din 12 octombrie 2004, a admis acţiunea şi anulând dispoziţia, a constatat că reclamanţii au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, sub forma despăgubirilor băneşti, în cuantum de 436.229.000 lei.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că cei în cauză au făcut dovada preluării abuzive, în anul 1950, a unui imobil compus din 2400 mp teren şi construcţii, imobil ce a aparţinut autorilor lor, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 1, art. 3 şi art. 36 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora persoanelor îndreptăţite li se cuvin măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor băneşti, evaluate potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză la 436.229.000 lei.
Apelul declarat de pârâta D.G.F.P. Olt, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice, a fost admis de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, care prin Decizia nr. 1324 din 19 mai 2005, a schimbat în parte sentinţa şi a constatat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii în echivalent, în condiţiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/200, în funcţie de opţiunea persoanelor îndreptăţite, în cuantum de 370.126.000 lei.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că modalitatea de stabilire a măsurilor reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor băneşti a fost greşit aleasă de instanţă.
Astfel, se arată, cum imobilele în legătură cu care s-a formulat notificarea, aveau la data preluării altă destinaţie decât aceea de locuinţă, în accepţiunea dispoziţiilor art. 9 alin. (2) din lege, măsurile reparatorii în echivalent nu puteau privi decât acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital ori compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de deţinător, cu acordul persoanei îndreptăţite.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. contestatorii P.C. şi S.S. care, fără a indica temeiul juridic pe care-şi fundamentează criticile formulate împotriva hotărârii dată în apel, susţin în esenţă că deşi au primit într-adevăr în natură terenul pe care se afla casa de locuit, demolată ulterior preluării, şi construcţia edificată pe acesta, după trecerea abuzivă în proprietatea statului a imobilului ce a aparţinut autorilor lor, există o diferenţă semnificativă de valoare între cele două construcţii, pentru care li se cuveneau măsuri reparatorii în echivalent, în cuantumul stabilit de instanţă nefiind inclusă şi valoarea fântânii aflată pe vechea proprietate.
Recursul se priveşte ca nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed.
Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr.10/2001 în redactarea ulterioară Legii nr. 247/2005, în situaţia imobilelor preluate în mod abuziv şi ale căror construcţii edificate pe acestea au fost demolate total sau parţial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber şi pentru construcţiile rămase nedemolate, iar pentru construcţiile demolate şi terenurile acceptate, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Corelativ, alin. (10) al textului dispune că în situaţiile vizate de alin. (1), (2) şi (6), măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite de către entitatea investită cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite sau despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
În speţă, prin notificarea formulată la 23 aprilie 2001, contestatorii au solicitat restituirea în natură a suprafeţei de 450 mp din totalul terenului preluat, împreună cu construcţia edificată pe acesta după anul 1987, când a fost demolată vechea clădire, precum şi acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru restul terenurilor trecut abuziv în proprietatea statului, casa de locuit şi anexe gospodăreşti aflate pe acesta.
Ulterior, prin dispoziţia nr. 193 din 22 iunie 2001, persoanelor îndreptăţite li s-a restituit în natură terenul în suprafaţă de 448 mp şi construcţia existentă pe acesta, clădire parţial finalizată, compusă din cinci camere şi dependinţe, urmând ca pentru diferenţa de până la 2400 mp teren şi construcţiile demolate să se facă aplicaţiunea art. 36 din lege.
La 23 iulie 2001, persoanele îndreptăţite au notificat Primăriei Fărcăşele că acceptă oferta privind retrocedarea parţială a imobilului ce a aparţinut autorilor P.Ş. şi S.E., urmând ca pentru celelalte bunuri să primească despăgubiri conform art. 36 din lege.
Cum, ulterior, prin dispoziţia atacată, s-a refuzat acordarea acestor despăgubiri, în mod corect a reţinut instanţa de control judiciar, potrivit raportului de evaluare depus în cauză, că valoarea acestora este de 370.126.000 lei corespunzător bunurilor imobile ce nu mai pot fi restituite în natură.
În contextul abrogării dispoziţiilor art. 9 alin. (2) din lege, prin Legea nr. 247/2005, se va înlătura însă motivarea referitoare la modalitatea de stabilire a măsurilor reparatorii prin echivalent, în sensul că persoanele îndreptăţite nu ar putea beneficia de acordarea despăgubirilor băneşti, în condiţiile în care în noua redactare, legea nu mai face distincţie între imobile care, la data preluării, aveau sau nu destinaţia de locuinţă şi nici nu mai face trimitere la „tipurile" de echivalent, prevăzute de vechiul text.
În ce priveşte critica referitoare la nesoluţionarea notificării cu privire la fântâna aflată pe terenul preluat abuziv, aceasta, de asemenea, nu poate fi primită, în condiţiile în care contestatorii nu au formulat apel împotriva hotărârii primei instanţe. Or, tantum devolutum, tantum apelatum.
Aşa fiind, recursul urmează a se respinge, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanţii P.C. şi S.S. împotriva deciziei civile nr. 1324 din 19 mai 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1021/2005. Civil. Constatare nulitate absoluta... | ICCJ. Decizia nr. 10090/2005. Civil. Contestaţie în anulare → |
|---|
