ICCJ. Decizia nr. 10605/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 10605
Dosar nr. 9140/200.
Şedinţa publică din 14 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
B.M.R.G. a chemat în judecată pe M.M.V.S.A. şi G.A.A., solicitând să se constate nulitatea absolută a certificatului de legatar nr. 272 din 23 august 2004 emis de Biroul Notarului Public M.E.E. din municipiul Arad şi pe cale de consecinţă să se constate că la succesiunea autorului M.M.T.V. decedat la 10 iulie 2004 au vocaţie pârâţii M.M.V.S.A. în calitate de soţie supravieţuitoare în cotă de ½ şi reclamantul în calitate de frate cu o cotă de ½.
De asemenea, reclamantul a cerut a se constata nulitatea absolută a contractului de întreţinere şi constituire de uzufruct autentificat sub nr. 5782 din 18 decembrie 2002 de Biroul Notarului Public T.F. din Arad cu privire la apt. nr. 4 situat în Arad, etaj I înscris în C.F. Arad, cu nr.top. 7628/1393/241/b/4, urmând a se dispune radierea din C.F. Arad a notificărilor făcute în baza contractului în favoarea celor două părţi şi restabilirea situaţiei anterioare de C.F.
Totodată, reclamantul a solicitat stabilirea masei succesorale a autorului M.M.T.V. conform celor specificate în acţiune, calitatea de moştenitori în cote de câte ½ a reclamantului şi pârâtei M.M.V.S.A., prin renunţarea la moştenire a descendenţilor defunctului.
În fine, reclamantul a cerut şi ieşirea din indiviziune asupra masei succesorale prin formare şi atribuire de loturi şi respectiv constatarea nulităţii testamentului autentificat sub nr. 5692 din 22 iulie 2003 şi a codicilului autentificat sub nr. 3376/2004 de Biroul Notarului Public M.E.E.
Judecătoria Arad, prin sentinţa civilă nr. 6583 din 9 decembrie 2004 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad motivat de faptul că valoarea imobilului ce forma obiectul contractului de întreţinere şi uzufruct autentificat sub nr. 5782 din 18 decembrie 2002 era de peste 1 miliard de lei, aşa cum s-a reţinut şi în dosarul nr. 9396/2004 al aceleiaşi instanţe conexat.
La rândul său, Tribunalul Arad, secţia civilă, prin sentinţa nr. 166 din 2 martie 2005 a declinat în favoarea Judecătoriei Arad competenţa de soluţionare a cauzei. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă a trimis cauza la Curtea de Apel Timişoara pentru soluţionare.
Tribunalul a reţinut că reclamantul a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de întreţinere şi a certificatului de moştenitor, în calitate de soţ supravieţuitor în limita cotei de ½ din valoarea imobilului, astfel că valoarea obiectului cererilor, în limita acestei cote este mai mică de un miliard de lei şi prin urmare nu sunt incidente dispoziţiile art. 2 lit. b2) C. proc. civ., ci dispoziţiile art. 1 pct. 1 C. proc. civ.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin sentinţa nr. 6 din 20 mai 2005 a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad cu motivarea că dispoziţia art. 2 C. proc. civ. modificate prin OUG nr. 65 din 9 noiembrie 2004 statuează că tribunalele judecă doar în apel cererile de împărţeală judiciară cu excepţia celor care potrivit legii nu sunt supuse apelului şi că valoarea cotei de ½ din masa succesorală pretinsă de reclamant era sub 1 miliard de lei.
În contra menţionatei decizii a declarat recurs reclamantul B.M.R.G. susţinând în esenţă că deşi prin acţiune a formulat şase capete de cerere, instanţele nu s-au preocupat să le stabilească valoarea şi prin urmare hotărârea curţii de apel nu are suport legal.
Recursul urmează a fi respins pentru motivele ce succed.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. atât în redactarea primită în baza OUG nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă aprobată prin Legea nr. 195/2004, respectiv OUG nr. 65 din 9 noiembrie 2004 aprobată cu modificări prin Legea nr. 493/2004 publicată în M. Of. nr. 1071 din 18 noiembrie 2004 cât şi în baza Legii nr. 219/5 iulie 2005 privind aprobarea OUG nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în M. Of. nr. 609 din 14 iulie 2005, tribunalele judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard de lei, în prezent conform Legii nr. 219/2005 de peste 5 miliarde.
În reglementarea dată de OUG nr. 65/2004 aprobată cu modificări prin Legea nr. 493/2004 ca şi în actuala reglementare instituită prin Legea nr. 219/2005 de la regula stabilirii competenţei în funcţie de valoarea obiectului litigiului fac excepţie cererile de împărţeală judiciară.
Prin urmare, întrucât în speţă reclamantul a solicitat şi partajarea succesiunii autorului său, competenţa de soluţionare a cauzei în prim grad de jurisdicţie revine judecătoriei.
Pe de altă parte, valoarea imobilului ce formează obiectul contractului de întreţinere şi constituire de uzufruct a cărui nulitate absolută a fost solicitată de reclamant a se constata a fost indicată de acesta, printr-o acţiune conexă, la 26.000 euro, valoare ce de asemenea atrage competenţa judecătoriei, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ., ca instanţă de fond.
Este adevărat că prin acţiune, reclamantul a cerut şi stabilirea masei succesorale a autorului M.M.T.V. şi a indicat că se compune din 4 ha teren arabil în extravilanul comunei Zimandul Nou, judeţul Arad, fără a-i preciza valoarea. Însă chiar şi în aceste condiţii apare cu evidenţă că valoarea respectivului teren nu este de natură a atrage competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă de către tribunal chiar dacă s-ar lua în calcul şi valoarea imobilului ce formează obiectul contractului a cărui nulitate s-a solicitat a fi constatată. De altfel, aşa cum deja s-a relevat, cererea de partajare a succesiunii intră în excepţiile prevăzute de art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ. şi prin urmare atrage indiferent de valoarea bunurilor supuse împărţelii, competenţa de soluţionare în prim grad de jurisdicţie a judecătoriei.
Astfel fiind, recursul declarat de reclamantul B.M.R.G. urmează a fi respins, iar conform art. 274 alin. (1) C. proc. civ. întrucât a căzut din pretenţii va fi obligat să plătească intimatei-pârâte M.M.V.S. suma de 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul B.M.R.G. împotriva sentinţei nr. 6 din 20 mai 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Obligă pe recurentul-reclamant să plătească intimatei-pârâte M.M.V.S. suma de 1.400.000 lei (140 RON) cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1133/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 10558/2005. Civil → |
|---|
