ICCJ. Decizia nr. 10510/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 10510
Dosar nr. 7361/200.
Şedinţa publică din 13 decembrie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi la 10 februarie 2003 reclamanta P.C.M. a chemat în judecată pe pârâţii Primăria Iaşi şi Consiliul local Iaşi pentru anularea dispoziţiei nr. 2164 din 10 decembrie 2002 emisă de primarul municipiului Iaşi şi pentru restituirea în natură sau în echivalent a terenului în suprafaţă de 389 mp.
Tribunalul Iaşi prin sentinţa civilă nr. 318 din 12 mai 2003 a respins plângerea reclamantei împotriva dispoziţiei nr. 2164/2002 şi a respins acţiunea împotriva pârâtului Consiliul local Iaşi pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acestuia.
În motivarea acestei hotărâri Tribunalul a reţinut că petenta nu a depus nici la Primărie nici la instanţă acte din care să rezulte că este proprietara imobilului revendicat, acte în accepţiunea art. 22 din Legea nr. 10/2001 şi în interpretarea dată acestui articol de Normele metodologice de aplicare a legii aprobate prin HGR. nr. 498/2003. Nu s-a primit apărarea reclamantei în sensul că preluarea a 880 mp de la reclamantă în 1984 ar prezuma dreptul de proprietate al acesteia asupra terenului pretins. Consiliul local al Municipiului Iaşi neavând atribuţii în procedura de restituire iniţiată de Legea nr. 10/2001, a fost considerat ca neavând calitate procesuală pasivă.
Curtea de Apel Iaşi prin Decizia civilă nr. 100 din 26 noiembrie 2003, a menţinut soluţia Tribunalului, prin respingerea apelului declarat de reclamantă.
În considerente s-a reţinut că reclamanta nu a putut produce un act juridic translativ de proprietate care să ateste că aceasta deţine (a deţinut) imobilul cu acest titlu, procesul-verbal din 8 iunie 1984 de preluare de către fosta I.G.C.L. Iaşi a imobilului construcţie şi teren de 880 mp, nu poate face dovada proprietăţii.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs în termen legal invocând greşita aplicare a Legii nr. 10/2001, interpretarea eronată dată art. 22 alin. (1) din această lege, atunci când instanţa nu a primit drept dovadă a proprietăţii procesul-verbal de preluare, care face menţiunea în cuprinsul său „că se preia un imobil ce face obiectul proprietăţii".
Recursul este nefondat.
Instanţa de apel a confirmat, în mod corect, soluţia legală dată de instanţa de fond care a făcut o corectă interpretare a Legii nr. 10/2001 cât priveşte actele doveditoare ale proprietăţii, în sensul art. 22 al acestei legi.
Fără îndoială actul prezentat ca titlu de proprietate nu face dovada proprietăţii nici nu prezumă o deţinere cu titlu de proprietate a imobilului preluat. De altfel din cuprinsul actului, rezultă numai faptul preluării unui imobil situat în str. M., descrierea imobilului şi împrejurarea că la data preluării imobilul era locuit de P.G. şi P.M.
Constatând, ca urmare, că motivul invocat de reclamantă care s-ar înscrie în dispoziţiile art. 304 pct. 4 C. proc. civ. nu poate fi reţinut ca motiv de recurs se va respinge ca nefondată această cale de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta P.C.M. împotriva deciziei civile nr. 100 din 26 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1057/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10404/2005. Civil → |
|---|
