ICCJ. Decizia nr. 10558/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.10558
Dosar nr.12399/200.
Şedinţa publică din 14 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin notificarea nr. 353 din 1 noiembrie 2001, adresată Primăriei comunei Ioneşti, judeţul Vâlcea, reclamanta Z.N.D., în nume propriu şi ca mandatară a reclamanţilor A.P.V., M.G.N., M.O., M.I.D. şi M.N.P., toţi în calitate de succesori ai defuncţilor M.N. şi M.G. au solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a terenului de 5400 mp situat în comuna Ioneşti, precum şi măsuri reparatorii pentru construcţiile demolate de pe acest teren şi pentru 9000 de cărămizi, bunuri evaluate la 2.500.000.000 lei.
Prin notificarea nr. 354 din 1 noiembrie 2001, adresată tot Primăriei comunei Ioneşti, aceiaşi reclamanţi au solicitat restituirea în natură a „jumătăţii sudice a săliştei de casă" situată în comuna Ioneşti, satul Marcea care a aparţinut defunctului M.N. şi a fost preluat fără titlu, în anul 1949, de către primărie.
Prin notificarea nr. 355 din 1 noiembrie 2001, aceiaşi reclamanţi s-au adresat Primăriei comunei Ioneşti pentru restituirea în natură a unui imobil compus din teren de 2500 mp, casă de locuit şi dependinţe, situat în comuna Ioneşti, satul Marcea, în punctul numit „În deal la Ograda" şi cunoscut sub denumirea „Casa Colonelului". De asemenea, petenţii au solicitat şi măsuri reparatorii pentru pomii fructiferi distruşi după preluarea abuzivă a imobilului, precum şi pentru bunurile mobile enumerate în notificare. Valoarea totală a bunurilor a fost stabilită la 2.200.000.000 lei.
Primăria comunei Ioneşti a răspuns celor trei notificări, astfel: pentru notificarea cu nr. 353/2001 s-a răspuns cu adresa nr. 3183 din 28 decembrie 2001 prin care s-a arătat că restituirea terenului de 5400 mp se va face în condiţiile Legii nr. 18/1991, iar pentru măsurile reparatorii aferente celorlalte bunuri a trimis notificarea Prefecturii Vâlcea; pentru notificarea nr. 354/2001 s-a răspuns cu adresa nr. 3185 din 28 decembrie 2001 în sensul că terenul face obiectul Legii nr. 18/1991, iar pentru notificarea cu nr. 355/2001 s-a răspuns cu adresa nr. 3184 din 28 decembrie 2001 în sensul că se va emite dispoziţie de restituire pentru casă şi dependinţe, motiv pentru care s-au solicitat acte de identificare a acestora, iar terenul se va restitui în condiţiile Legii nr. 18/1991.
Nemulţumiţi de aceste răspunsuri, reclamanţii s-au adresat cu o acţiune, înregistrată sub nr. 845 din 30 ianuarie 2002, la Tribunalul Vâlcea, solicitând, în contradictoriu cu Primăria comunei Ioneşti şi Prefectura judeţului Vâlcea restituirea în natură a imobilelor care există şi măsuri reparatorii prin echivalent pentru cele care nu mai există şi pentru bunurile mobile menţionate în notificări.
Acţiunea a fost respinsă, ca prematur formulată, prin sentinţa nr. 368 din 23 iunie 2003 a Tribunalului Vâlcea, secţia civilă.
S-a reţinut că, adresele prin care Primăria comunei Ioneşti le-a comunicat reclamanţilor că nu le poate restitui imobilele solicitate nu echivalează cu dispoziţia motivată prevăzută de art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Primăria avea obligaţia să examineze cele trei notificări, să emită dispoziţii motivate pentru fiecare şi, numai după îndeplinirea acestei proceduri prealabile administrative, reclamanţii se puteau adresa instanţei cu acţiunea de faţă.
Apelul declarat de reclamanţi împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 175/A din 5 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
În motivarea deciziei s-a arătat că, prin formularea notificărilor a fost declanşată procedura prealabilă administrativă obligatorie.
Simpla curgere a termenului legal de 60 de zile de la care Primăria trebuia să se pronunţe asupra notificărilor nu înseamnă o finalizare a acestei proceduri, reclamanţii având la îndemână, înaintea prezentei acţiuni, calea obligării Primăriei să emită dispoziţiile motivate, prilej cu care se putea analiza şi situaţia depunerii actelor doveditoare de către reclamanţi cu privire la proprietatea bunurilor.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, reclamanţii, criticând-o pentru nelegalitate şi solicitând respingerea excepţiei de prematuritate şi judecarea cauzei pe fond. Recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8, 9, 10 şi 11 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat, în esenţă, că omisiunea Primăriei comunei Ioneşti de a emite dispoziţiile motivate, deşi obligaţia îi revenea prin lege nu poate justifica soluţia de respingere a acţiunii ca prematură.
Recursul este fondat pentru considerentele ce urmează.
Pornind de la raţiunea adoptării Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exprimată în caracterul profund reparatoriu, de înlăturare a prejudiciilor suferite de proprietari prin abuzurile săvârşite de stat este evident că, dispoziţiile neclare trebuie interpretate în favoarea persoanei îndreptăţite. În acest cadru trebuie privite reglementările art. 23 alin. (1) din lege, potrivit cu care, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată asupra cererii de restituire în natură; în conformitate cu art. 24 alin. (1) al aceluiaşi act normativ, dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, deţinătorul imobilului este obligat, în termenul prevăzut de art. 23 alin. (1), să facă persoanei îndreptăţite ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.
În condiţiile în care Legea nr. 10/2001 nu face nici o precizare cu privire la ipoteza în care unitatea deţinătoare a imobilului nu emite Decizia sau dispoziţia prevăzută de art. 23 din lege, în termenul de 60 de zile nu se poate refuza persoanei îndreptăţite dreptul de a se adresa instanţei competente pe considerentul că acţiunea ar fi prematur introdusă.
Inconsecvenţa legiuitorului şi necorelarea dispoziţiilor legale cuprinse în actul normativ de referinţă nu poate constitui o piedică în calea persoanei îndreptăţite de a-şi valorifica drepturile recunoscute de lege.
În mod greşit au reţinut ambele instanţe că nu a fost parcursă integral procedura prealabilă administrativă prevăzută de legea specială, din moment ce pârâtul deţinător şi-a spus punctul de vedere, atât prin cele trei răspunsuri la notificări, cât şi prin adresa nr. 1782 din 14 mai 2002 emisă ca răspuns la notificări după suspendarea judecăţii cauzei la instanţa de fond tocmai pentru a se emite dispoziţiile motivate, răspunsuri care sunt în sensul refuzului restituirii în natură şi exprimării ofertei de restituire prin echivalent.
Făcând o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 23 şi art. 24 din Legea nr. 10/2001, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre vădit nelegală. Refuzul celor două instanţe de a judeca în fond acţiunea, neluând în considerare răspunsul negativ la cererea de restituire, care îi îndrituia pe reclamanţi să formuleze acţiunea, în conformitate cu art. 24 alin. (7) din lege apare ca nelegal, motiv pentru care se va admite recursul, se vor casa cele două hotărâri pronunţate şi se va trimite cauza instanţei de fond pentru soluţionarea acţiunii [art. 304 pct. 9, art. 312 alin. (1), (2), (5) şi art. 313 C. proc. civ.].
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii Z.N.D., A.P.V., M.O., M.G.N., M.I.D. şi M.N.P. împotriva deciziei nr. 175 A din 5 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Casează Decizia atacată precum şi sentinţa nr. 368 din 23 iunie 2003 a Tribunalului Vâlcea, secţia civilă, şi trimite cauza acestei din urmă instanţe pentru soluţionarea fondului.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10605/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10559/2005. Civil → |
|---|
