ICCJ. Decizia nr. 1069/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea adresată la data de 24 februarie 2002 Judecătoriei Craiova contestatorii V.M., B.T., B.M., P.S., G.A., D.M., B.N., C.G., C.M.L. și G.E. au solicitat în temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. civ. lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului sentinței civile nr. 1380 din 9 februarie 1998 a Judecătoriei Craiova în sensul că prin "imobilul" restituit acestora în proprietate, situat în Craiova, s-au avut în vedere atât clădirea cât și terenul aferent în suprafață de 2100 mp.
în motivarea cererii au arătat că în calitate de reclamanți au revendicat de la pârâții R.A.A.D.P.P. Craiova, Consiliul local Craiova, Ministerul Finanțelor reprezentat prin D.G.F.P. Craiova și Ministerul de Interne imobilul compus din casă și terenul curte aferent, acțiunea fiindu-le admisă în totalitate. Instanța a omis, însă să menționeze expres în dispozitivul sentinței că prin "imobil" se înțelege și terenul, deși o astfel de concluzie rezultă fără echivoc din motivarea soluției și este în acord cu probatoriile administrate.
Prin sentința civilă nr. 11153 din 29 octombrie 2003, Judecătoria Craiova a respins contestația ca nefondată, reținând în esență că:
- instanța investită cu acțiunea în revendicare nu a dispus efectuarea în cauză a unei expertize tehnice topometrice care să identifice imobilul în litigiu;
- terenul respectiv aparține domeniului public iar contestația la titlu ar tinde să modifice dispozitivul hotărârii, aducând astfel atingere autorității de lucru judecat.
Apelul declarat de contestatori împotriva acestei sentințe, prin care se susținea că solicitarea lor este fondată, a fost admis prin decizia civilă nr. 1058 din 5 mai 2004 a Curții de Apel Craiova; a fost schimbată în totalitate sentința în sensul admiterii contestației la titlu, lămurindu-se dispozitivul hotărârii în sensul că prin imobilul restituit în natură, situat în Craiova, se înțelege atât construcțiile cât și terenul aferent, în suprafață de 1502 mp, individualizat în schița-anexă a raportului de expertiză tehnică întocmit de ing. D.D., cu dimensiunile și limitele acolo arătate.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel a reținut în principal că:
- prezenta contestație, întemeiată pe dispozițiile art. 399 alin. (1) și art. 400 alin. (2) C. proc. civ., nu urmărește decât explicitarea dispozitivului hotărârii prin care li s-a admis acțiunea în revendicare, fără a se adăuga la soluția instanței și deci fără a aduce atingere autorității ei de lucru judecat;
- acțiunea în revendicare se referea în mod expres la construcții și teren iar instanța a admis-o în totalitate, ceea ce denotă că ambele elemente au fost avute în vedere la darea soluției.
- instanța de fond a reținut în mod total greșit că imobilul ar aparține domeniului public; în realitate este vorba despre o curte a unei case proprietate privată, trecută în patrimoniul statului fără titlu valabil și fără respectarea condițiilor prevăzute de Legea nr. 213/1998.
împotriva acestei decizii au declarat recursuri pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, Ministerul Administrației și Internelor și Consiliul local al Municipiului Craiova.
Deși distincte, cele trei recursuri conțin critici identice soluției date în apel, circumscrise prevederilor art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ., în sensul că:
- prin acțiunea în revendicare reclamanții nu au solicitat să le fie restituit și terenul aferent construcțiilor;
- instanța învestită cu acțiunea în revendicare nu a dispus efectuarea în cauză a unei expertize tehnice topometrice;
- admiterea contestației la titlu ar constitui o încălcare a autorității de lucru judecat, tinzând la modificarea soluției irevocabile.
Consiliul local al Municipiului Craiova a mai susținut prin recursul său că prezenta contestație este tardiv formulată, referindu-se la depășirea termenului de 15 zile de la actul de executare.
Recursurile sunt nefondate.
Astfel, sub un prim aspect, susținerea recurenților în sensul că reclamanții nu au solicitat și retrocedarea terenului este nu numai neverosimilă (ar fi greu de imaginat proprietari care cer să li se restituie casa, dar fără curtea acesteia !) ci și flagrant contrazisă de realitate.
La prezenta contestație a fost atașat dosarul de fond (nr. 12137/1992 al Judecătoriei Craiova), a cărui primă filă o constituie acțiunea în revendicare. Petitul acestei cereri este: ..."ca prin hotărârea ce veți pronunța să fie obligați pârâții să ne lase liberă și să respecte proprietatea și liniștita posesie a imobilului situat în Craiova, împreună cu terenul aferent" .
Or, prin sentința civilă nr. 1380 din 9 februarie 1998 a Judecătoriei Craiova acțiunea a fost admisă în totalitate, folosindu-se noțiunea "imobilul" iar din motivare rezultă explicit că s-au avut în vedere atât construcțiile cât și terenul aferent (curtea).
Faptul că instanța nu a dispus efectuarea în cauză a unei expertize tehnice topometrice nu poate în nici un caz conduce la concluzia contrară, câtă vreme motivarea se referă pe larg la alte probatorii, îndeosebi înscrisuri, care i-au format convingerea asupra temeiniciei acțiunii.
Este de asemenea fără nici un suport critica referitoare la pretinsa încălcare a autorității de lucru judecat, în realitate admiterea contestației nu a făcut decât să expliciteze, cu referire la dispozitivul sentinței, o soluție de admitere în totalitate a acțiunii a cărei autoritate de lucru judecat nu este (și nu poate fi) pusă în discuție.
Pe de altă parte, este întemeiată susținerea contestatorilor în sensul că, dacă instanța învestită cu acțiunea în revendicare nu ar fi intenționat să le restituie și terenul, le-ar fi admis cererea doar în parte iar în considerente s-ar fi referit la această problemă. Or, dimpotrivă, și soluția și motivarea sunt concordante în a se referi la întregul imobil.
în fine, susținerea privind tardivitatea contestației este străină cauzei, din motivarea ei rezultând că nu se referă la contestația la titlu ci la acte de executare propriu-zise.
Oricum, dosarul de executare este anterior modificării Codului de procedură civilă prin O.U.G. nr. 138/2000.
Așa fiind, cum criticile aduse deciziei sunt nefondate, recursurile au fost respinse ca atare potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3619/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1431/2005. Civil → |
|---|
