ICCJ. Decizia nr. 3619/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea formulată la data de 1 septembrie 2003, modificată ulterior, reclamanta S.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta P.G., constatarea nulității absolute a contractului de întreținere și uzufruct autentificat sub nr. 1318 din 7 noiembrie 1997 la Biroul notarilor publici asociați F., de către notar public A.C., prin care reclamanta a transmis către pârâtă și soțul acesteia P.D. nuda proprietate a imobilului aparținând acesteia situat în Brăila prețul de 8.000.000 lei, convertit în obligația de întreținere a reclamantei și a numitului L.C. până la încetarea acestora din viață, întreținere constând în cheltuieli cu asigurarea hranei și asistență medicală inclusiv procurarea de medicamente pentru tratament ambulatoriu permanent.
Invocând prevederile art. 966 C. civ. "obligația ... fondată pe o cauză falsă ... nu poate avea nici un efect" reclamanta a susținut că " ... principalul motiv pentru care a încheiat acest contract a fost reconstrucția imobilului sau măcar renovarea lui, fiind în pericol de autodemolare" (f 44), iar nu obligația de întreținere prevăzută în contract.
Pârâta a infirmat existența obligației verbale amintite solicitând examinarea validității convenției numai în raport cu mențiunile ce privesc declarațiile părților făcute în fața agentului instrumentator inserate în contract. în acest sens s-a arătat că a fost respinsă anterior, irevocabil, acțiunea având ca obiect rezoluțiunea/rezilierea contractului de întreținere și uzufruct între părți, fără ca reclamanta să facă referire în cadrul acesteia și la obligația afirmată prin cererea actuală.
Judecătoria Brăila prin sentința civilă nr. 1684 din 14 aprilie 2004, având în vedere exclusiv situația în fapt și motivarea în drept pe care reclamanta le-a invocat cu ocazia modificării cererii anterior dezbaterilor judiciare în cauză, a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a motivat că în raport cu prevederile art. 967 C. civ. "convenția este valabilă, cu toate că, cauza nu este expresă. Cauza este prezumată până la dovada contrarie". Aceste prezumții juris tantum privind existența și valabilitatea cauzei având ca motiv determinant întreținerea recurentei iar nu repararea imobilului menționată în contractul autentic încheiat între părți, nu au fost răsturnate de reclamantă în condițiile restrictive de probațiune prevăzute de art. 1174 și art. 1191 alin. (2) și (3) C. civ., care fac inadmisibilă în acest sens dovada cu martori, astfel cum s-a solicitat în speță.
Curtea de Apel Galați, secția civilă prin decizia civilă nr. 1417/A din 8 noiembrie 2004 a respins ca nefondat apelul reclamantei.
Prin recursul de față reclamanta invocă aplicarea greșită a legii, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reținând motivele din apel privind neexaminarea excepției dreptului la acțiune și refuzul nejustificat al instanțelor anterioare de a-i încuviința dovada cu martori, apreciind-se că în acest mod nu a fost soluționat fondul cauzei.
Recursul este nefondat.
Excepția prescripției dreptului la acțiune a fost invocată de pârâtă, iar examinarea acesteia în căile de atac formulate de reclamantă încalcă principiul non reformatio in pejus prevăzut de art. 292 alin. (2) C. proc. civ. (fiind și lipsă de interes în raport cu poziția procesuală a reclamantei astfel cum în mod corect s-a reținut și în apel).
Cauza este falsă când există eroare asupra motivului determinant (care este tocmai scopul ..-cum se pretinde și de reclamanta în speță). Falsitatea cauzei atrage nulitatea relativă a actului juridic civil.
în aceste condiții, chiar dacă pentru motivul arătat reclamanta a cerut în mod greșit constatarea nulității absolute, răsturnarea prezumției de valabilitate a cauzei din instrumentum probationis nu putea fi făcută de reclamantă decât în condițiile restrictive prevăzute de art. 1174 și art. 1191 alin. (2) și (3) C. civ. arătate în hotărârea primei instanțe. Dovada cu martori este inadmisibilă în cauză lipsind și înscrisurile care să ateste o situație contrară.
Mențiunile făcute în actul juridic autentic de agentul instrumentator, astfel încât respingerea cererii ca nefondată este justificată.
în consecință recursul în cauză a fost respins ca nefondat în baza art. 812 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3618/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1069/2005. Civil → |
|---|
