ICCJ. Decizia nr. 1083/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 7 aprilie 2003, reclamantul P.E. a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 142 din 6 martie 2003 emisă de primarul comunei Râfov, solicitând anularea acesteia și acordarea de măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001.
în motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantul, în calitate de moștenitor legal al defuncților S.D. și A.D., a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, solicitând restituirea în natură sau prin echivalent a imobilelor compuse din teren (1500 mp) și clădiri, aflate în intravilanul satului Sicrita, comuna Râfov, județul Prahova.
Prin dispoziția nr. 142 din 6 martie 2003 emisă de primarul comunei Râfov, reclamantului i s-au restituit în natură terenul în suprafață de 1255 mp și o magazie din lemn cu o suprafață de 50 mp situată pe acest teren.
Reclamantul a contestat faptul că prin această dispoziție nu i s-a restituit în natură suprafața de 2,5 ha teren având categoria de folosință "vie" și nu i s-au acordat despăgubiri bănești prin echivalent pentru construcțiile care nu mai există.
La data de 20 noiembrie 2003, reclamantul și-a precizat acțiunea, în sensul că a solicitat doar despăgubiri prin echivalent, nu și restituirea în natură, instanța dispunând introducerea în cauză în calitate de pârât a Ministerului Finanțelor Publice.
Prin sentința civilă nr. 1268 din 18 decembrie 2003, Tribunalul Prahova a respins acțiunea, astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că imobilele revendicate au fost expropriate prin aplicarea Decretului nr. 83 din 2 martie 1949, act normativ emis în completarea Legii nr. 187/1945 privind reforma agrară, acte normative ce nu fac parte din cele prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru a se putea spune că este vorba de imobile preluate abuziv.
S-a mai apreciat că reclamantul nu a administrat probe din care să rezulte că autorii săi erau exceptați de la expropriere și, prin urmare, instanța a considerat că nu poate fi vorba de o preluare abuzivă, astfel că nu se impune acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul P.E., criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate, în sensul că instanța nu a pus în discuție actele normative în baza cărora imobilele au trecut în proprietatea statului, că au fost administrate probe concludente pentru admiterea contestației și că motivarea sentinței este contradictorie.
Prin decizia civilă nr. 1291 din 23 aprilie 2004, Curtea de apel Ploiești a admis apelul, a schimbat în tot sentința nr. 1268 din 18 decembrie 2003 și, pe fond, a admis contestația reclamantului, în sensul că a anulat în parte dispoziția nr. 148 din 6 martie 2003 și a constatat dreptul reclamantului la măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcțiile demolate și terenul aferent, conform expertizelor întocmite în cauză.
De asemenea, a fost respinsă contestația formulată împotriva Ministerului Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive.
Instanța de apel a reținut în considerente că imobilele revendicate de către reclamant și preluate în baza dispozițiilor Decretului nr. 83/1949, se înscriu în categoria imobilelor preluate abuziv de către stat și cărora li se aplică dispozițiile Legii nr. 10/2001, chiar dacă Decretul nr. 83/1949 nu este prevăzut în mod expres în cuprinsul legii amintite.
S-a mai reținut că în speță s-a recunoscut, parțial, caracterul abuziv al preluării unei părți din imobile, prin emiterea dispoziției nr. 142 din 6 martie 2003, dispoziție pe care instanța de fond a apreciat-o ca fiind corect emisă și cu toate acestea, în final contestația a fost respinsă cu motivarea că exproprierea nu a fost abuzivă.
Instanța de apel a mai considerat că introducerea în cauză a Ministerului Finanțelor Publice a fost nelegală întrucât acesta nu are legitimare procesuală pasivă față de prevederile și scopul Legii nr. 10/2001.
împotriva deciziei nr. 1291 din 23 aprilie 2004 a formulat recurs pârâta Primăria comunei Râfov, criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate, în sensul că în mod greșit instanța de apel a considerat că imobilele preluate în baza Decretului nr. 83/1949 fac obiectul Legii nr. 10/2001, respectiv sunt imobile preluate în mod abuziv.
Recursul este nefondat.
Așa cum corect a reținut instanța de apel, imobilele preluate în baza Decretului nr. 83/1949, dat în completarea unor dispoziții ale Legii nr. 187/1945, fac parte din categoria imobilelor preluate abuziv de către stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, chiar dacă aceste acte normative nu sunt prevăzute în mod expres în cuprinsul Legii nr. 10/2001. Acest aspect este însă statuat în practica judiciară în materie și este unanim acceptat că temeiul legal de imediată aplicare pentru restituirea ce se va face în baza Legii nr. 10/2001 îl constituie art. 2 alin. (1) lit. h) din această lege [art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001: "orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat"].
în speță s-a recunoscut caracterul abuziv al preluării unei părți din imobilele revendicate, prin însăși emiterea dispoziției de restituire în natură a terenului în suprafață de 1255 mp și a magaziei existente pe acesta, astfel încât nu se poate reține că celelalte imobile pentru care s-au solicitat despăgubiri prin echivalent și care au fost preluate tot în baza Decretului nr. 83/1949, nu ar fi fost preluate abuziv de către stat.
Așadar, instanța de apel a procedat corect atunci când a anulat sentința primei instanțe și a constatat dreptul reclamantului la măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcțiile aferente și terenul aferent.
Corect a fost respinsă și contestația formulată împotriva Ministerului Finanțelor Publice, acesta neavând calitate procesuală pasivă în cauză, raportat la speță și la prevederile Legii nr. 10/2001.
în consecință, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul pârâtei Primăria comunei Râfov a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1106/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1105/2005. Civil → |
|---|
