ICCJ. Decizia nr. 1096/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 3011 din 24 martie 2004 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca a fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul T.M. împotriva Băncii Naționale a României în calitate de reprezentant al Statului român, dispunând obligarea acesteia la contravaloarea a 474,69 gr. aur fin și a 292,25 gr. argint fin, calculată la prețul practicat de B.N.R. la data efectuării plății.
Instanța a reținut în esență că preluarea obiectelor din metal prețios s-a făcut de la antecesorul reclamantului în mod abuziv, cu încălcarea prevederilor art. 6 din Legea nr. 638/1946 precum și ale constituției RPR din anul 1952.
împotriva acestei sentințe au declarat apeluri în termen legal reclamantul și pârâta Banca Națională a României, care nu au fost înregistrate pe rolul Curții de Apel Cluj sub nr. 636/2004.
Prin decizia civilă nr. 1907 din 3 septembrie 2004, Curtea de Apel Cluj și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Cluj.
S-a reținut în primul rând că în raport de prevederile art. 2822C. proc. civ., cum valoarea pretențiilor reclamantului este de 467.813.150 lei, calea de atac formulată de pârâți în cauză este recursul și nu apelul. Or, dispozițiile art. 1 C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 195 din 25 mai 2004, comb. cu art. 2821C. proc. civ. indică drept instanță competentă tribunalul.
La rândul său, Tribunalul Cluj, prin decizia civilă nr. 509 din 16 noiembrie 2004 și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Cluj și constatând ivit conflictul negativ, a înaintat dosarul, în condițiile art. 21 C. proc. civ. înaltei Curți de Casație și Justiție.
Tribunalul a reținut în esență că:
- sentința de fond a fost formulată la 24 martie 2004, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 195/2004 care a modificat art. 2821C. proc. civ.;
- cum pretențiile reclamantului sunt în cuantum de 467.813.150 lei, calea de atac împotriva sentinței judecătoriei este apelul și nu recursul;
- întrucât Legea nr. 195/2004 nu cuprinde dispoziții derogatorii, sunt incidente prevederile art. 2821C. proc. civ., potrivit cărora Curții de Apel îi revine competența de soluționare a apelurilor.
La înalta Curte de Casație și Justiție cauza s-a înregistrat sub nr. 15272 din 17 decembrie 2004.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se reține în primul rând că sentința civilă nr. 3011/2004 a Judecătoriei Cluj-Napoca a fost pronunțată la data de 24 martie 2004, moment anterior intrării în vigoare a Legii nr. 195/2004 prin care a fost modificat, între altele, conținutul art. 2821C. proc. civ. Ca atare, la acea dată nu erau supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind obligațiile de plată a unei sume de bani în valoare de până la 200.000.000 lei inclusiv.
Or, prin acțiunea introductivă reclamantul a solicitat despăgubiri în cuantum de 467.813.150 lei, astfel încât calea de atac a fost indicată în mod corect de câtre instanța fondului ca fiind apelul și nu recursul.
Pe de altă parte, așa cum s-a arătat, Legea nr. 195/2004 a intrat în vigoare la 29 mai 2004 iar prevederile art. 725 alin. (1) și (4) C. proc. civ. sunt în sensul că hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a legii noi (situația din speță) rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunțate.
întrucât Legea nr. 185/2004 nu cuprinde sub acest aspect dispoziții derogatorii, prevederile art. 2821C. proc. civ. comb. cu art. 3 pct. 2 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G., converg spre concluzia că este competentă să soluționeze apelurile Curtea de Apel Cluj, sens în care s-a pronunțat regulatorul de competență conform art. 22 alin. (5) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1105/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1078/2005. Civil → |
|---|
