ICCJ. Decizia nr. 1193/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea civilă din 15 octombrie 2003, reclamantul B.A. a chemat în judecată pe pârâtul B.I., solicitând evacuarea pârâtului din imobilul proprietatea reclamantului situat în comuna Băița, sat Hărțăgani nr. 33, județul Hunedoara.
Motivând acțiunea, reclamantul susține că pârâtul nu are drept locativ, iar conviețuirea nu este posibilă, dat fiind că la data de 2 august 2002 l-a bătut pe reclamant, producându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 29 zile îngrijiri medicale, iar la data de 14 octombrie 2003 l-a amenințat cu moartea.
Prin întâmpinare pârâtul a confirmat că locuiește împreună cu reclamantul în imobilul bun comun al reclamantului și soției acestuia, pârâtul fiind fiul proprietarilor, susținând însă că, în privința faptelor din 2 august 2002, există autoritate de lucru judecat dată de sentința civilă nr. 3725 din 6 decembrie 2002 a Judecătoriei Deva, iar referitor la cele întâmplate la 14 octombrie 2003 nu are culpă, pentru că în realitate a intervenit în apărarea mamei sale, pe care reclamantul a amenințat-o cu toporul.
Prin cererea de intervenție din 19 decembrie 2003, B.M., soția reclamantului și mama pârâtului, a solicitat respingerea acțiunii, confirmând apărările făcute de pârât prin întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 3257 din 19 decembrie 2003, Judecătoria Deva a admis cererea de intervenție și a respins acțiunea principală.
Apelul declarat de reclamant a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 464/A din 24 martie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă.
Amândouă instanțele au calificat acțiunea ca fiind inadmisibilă ca efect al lipsei unanimității de reclamanți, dat fiind că imobilul este bun comun al soților B.A. și B.M., ultima nu numai că nu este de acord cu acțiunea, dar opunându-i-se expres pe calea cererii de intervenție, precum și ca efect al autorității lucrului judecat dată de sentința civilă nr. 3725/2002 a Judecătoriei Deva.
Reclamantul a declarat recurs, susținând că instanțele, prin modul de soluționare a cauzei, nu au ținut seama de realul pericol pe care îl prezintă pârâtul.
Recursul este întemeiat.
Instanțele investite în primă instanță și în apel au soluționat în mod greșit procesul pe cale de excepție fără a intra în cercetarea fondului.
în primul rând, real fiind că imobilul din care s-a cerut evacuarea pârâtului constituie bun comun al reclamantului și intervenientei, ultima opunându-se acțiunii în evacuare formulată numai de către reclamant, nu operează principiul unanimității, care este aplicabil numai în cazul în care acțiunea dedusă judecății este un act de dispoziție juridică, ipoteză în care acțiunea este inadmisibilă dacă este introdusă de un singur coproprietar fără acordul celuilalt sau celorlalți coproprietari.
Acțiunea în evacuare reprezintă însă numai un act de administrare, putând fi intentată de unul dintre coproprietari, inclusiv în cazul locuințelor bun comun al soților, de către unul din soți fără acordul celuilalt soț.
în al doilea rând, greșit a fost rezolvată excepția autorității lucrului judecat, neobservându-se că, pe lângă împrejurările de fapt invocate de reclamant în ambele procese, acesta a invocat ca temei al cererii de evacuare și comportamentul pârâtului ulterior soluționării primului proces.
Mai mult, însuși pârâtul s-a apărat prin întâmpinare în sensul că autoritatea lucrului judecat operează numai în legătură cu faptele din 2 august 2002, pentru cele imputate de reclamant ca fiind petrecute la 14 octombrie 2003 făcând apărări de fond.
Așadar, în privința împrejurărilor ulterioare soluționării primului proces, autoritatea lucrului judecat nici nu a fost invocată în cauză, ceea ce impunea verificarea lor prin mijloacele specifice judecării fondului pricinii.
Cu toate acestea, instanțele au calificat acțiunea ca inadmisibilă în întregul ei, dând eficiență nejustificată excepțiilor arătate.
Ca urmare, hotărârea instanței de apel intră sub incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (1), (2) și (5) C. proc. civ., astfel că recursul a fost admis, decizia atacată a fost casată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași curți de apel.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1123/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 11/2005. Civil → |
|---|
