ICCJ. Decizia nr. 1352/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la 31 octombrie 2002 reclamantul I.I. a chemat în judecată Statul Român în baza Legii nr. 10/2001 solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să fie despăgubit cu suma de 500.000.000 lei pentru o casă ce i-a fost demolată ilegal în 1960.
Tribunalul Olt prin sentința civilă nr. 159 din 5 martie 2003 a respins acțiunea ca prematură.
S-a constatat că petiționarul a înaintat către Prefectura județului Suceava, o notificare de despăgubiri care în mod corect i-a răspuns că cererea va fi înaintată la Ministerul Finanțelor care în urma analizei ce o va face se va pronunța și-i va comunica soluția.
Curtea de Apel Suceava, prin decizia civilă nr. 72 din 17 noiembrie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant și care a criticat soluția de fond pentru nelegalitate.
Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că este de necontestat că reclamantul este îndreptățit la despăgubiri, fiind proprietarul imobilului, dar petiționarul trebuia să aștepte răspunsul de la Ministerul Finanțelor și nu să se adreseze direct instanței de judecată.
împotriva acestei decizii a declarat în termen legal recurs, reclamantul care a criticat soluțiile instanțelor pentru împrejurarea că acțiunea sa nu este prematură deoarece de la notificarea făcută la 28 noiembrie 2001 nu a primit nici un răspuns.
Recursul este întemeiat.
Procedura instituită de Legea nr. 10/2001 prevede în art. 21 că persoana îndreptățită va notifica în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii, persoana deținătoare iar în termen de 60 de zile, potrivit art. 23 din aceeași lege unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată asupra cererii.
în cadrul acestei proceduri este prevăzută calea de urmat când nu este posibilă restituirea în natură, cum este cazul în speță.
Deținătorul este obligat să-i facă petiționarului o ofertă de restituire prin echivalent conform art. 24 al legii.
Câtă vreme dispozițiile legii prevăd obligații concrete pentru diversele persoane juridice implicate în procedurile de restituire și instituire și termene pentru îndeplinirea acestora, în mod greșit instanțele au apreciat acțiunea reclamantului ca fiind prematură, de la notificarea adresată de acesta trecând peste trei ani.
Pe cale de consecință, recursul a fost admis, a fost casată decizia curții de apel și s-a trimis cauza aceleiași instanțe spre rejudecarea apelului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1363/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1343/2005. Civil → |
|---|
