ICCJ. Decizia nr. 1144/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 5669/2003 la Judecătoria Rădăuți, județul Suceava, reclamanta S.P. a chemat în judecată civilă pe pârâtul Z.T., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța acesta să fie obligat la predarea în deplină proprietate și posesie a suprafeței de 1200 mp situat în comuna Horodnic de Jos, sat Valea Seacă, județul Suceava.
Judecătoria Rădăuți a respins acțiunea ca nefondată, cu sentința civilă nr. 3717 din 18 decembrie 2003, motivând că pârâtul deține titlu de proprietate nr. 2245/1996, rămas valabil prin respingerea mai multor acțiuni formulate de reclamantă pentru anularea lui, iar reclamanta nu a dovedit că este proprietara terenului revendicat.
Curtea de Apel Suceava a pronunțat decizia civilă nr. 701 din 18 martie 2004, prin care a admis apelul pârâtei, a schimbat sentința civilă nr. 3717/2003 în sensul că a admis în parte acțiunea și l-a obligat pe pârât să-i predea reclamantei în deplină proprietate și posesie, suprafața de teren de 243 mp, identificată în planul de situație de la fila 32 dosar fond, cu punctele 1, 2, 3, 4 de pe teritoriul comunei Horodnic.
Pentru a schimba soluția, curtea a reținut că ambele părți au titluri de proprietate, dar pârâtul nu a respectat amplasamentul stabilit de comisie la punerea în posesie, intabulând terenul în C.F. pe alte parcele și obținând autorizație de construcție pentru casă.
Pârâtul a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 701 din 18 martie 2004 a Curții de Apel Suceava, criticând-o ca netemeinică și nelegală și invocând nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Acesta apreciază că greșit s-a reținut acapararea suprafeței de 272 mp din terenul reclamantei, că terenul este parte integrantă din titlul său de proprietate care este valabil și în prezent, deși s-a cerut în mai multe acțiuni ale reclamantei, anularea lui.
Recurentul explică faptul că, în decursul anilor limita administrativă între Rădăuți și Horodnic a suferit modificări, că proprietatea sa, se află la limita teritorială a municipiului Rădăuți, și neputința de a stabili modificările în timp, nu-i pot fi imputabile atâta vreme cât a fost pus în posesie de comisie, a întocmit documentația în vederea intabulării și a obținut autorizație de construcție a casei, pe care a edificat-o în 1993.
Instanța de apel a greșit și atunci când a reținut drept probă a reclamantei, adresa Inspecției în Construcții, care în urma petițiilor acesteia, a concluzionat că, terenul din litigiu se afla la limita comunei Horodnic, și că nu s-a respectat punerea în posesie. Afirmă acest lucru, deoarece instituția în discuție, nu are specialiști cadastrali, ci doar în construcții.
Expertiza efectuată în alt proces, a stabilit că parcelele nu se suprapun.
Recursul este fondat.
Prin acțiunea promovată, reclamanta a pretins că pârâtul i-ar fi acaparat 1200 mp teren pe care îi și revendică, iar în motivarea cererii arată că de fapt din cei 1200 mp i-ar fi luat 272 mp.
Probele pe care instanța de apel și-a motivat soluția sunt insuficiente, iar expertiza nu a fost dispusă în prezenta cauză, aceasta provenind din alt dosar cu alt obiect [așa cum se consemnează chiar la fila 2 alin. (8) al deciziei], respectiv anularea titlului de proprietate, ceea ce demonstrează că au fost înfrânte dispozițiile art. 201 și urm. C. proc. civ.
Acest text, prevede că atunci când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanța socotește de cuviință să cunoască părerea unor specialiști, va numi un expert, statornicind punctele asupra cărora, ei urmează să se pronunțe.
După cum este de observat, Curtea de Apel Suceava și-a bazat soluția pe o expertiză extrajudiciară, neefectuată în cauză, deși acțiunea avea ca obiect revendicarea, pentru care obiectivele erau cu totul altele, decât cele pentru anularea unui titlu de proprietate.
Art. 208 C. proc. civ., stipulează că dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la fața locului, cum este cazul în speță, ea nu poate fi făcută decât după citarea părților, când acestea trebuie să se prezinte în ziua și la ora fixată, iar părțile dau lămuriri în legătură cu obiectul lucrării.
Nerespectând prevederile art. 201 și urm. C. proc. civ., instanța de apel, nu numai că a pronunțat o hotărâre nelegală, bazându-și soluția pe probe extrajudiciare, dar a încălcat și dreptul la apărare a pârâtului, căruia nu i-a creat posibilitatea să fie prezent la măsurători, să prezinte acte și lămuriri expertului. Chiar dacă a luat în considerare expertiza întocmită de ing. T.M.C., instanța nu a studiat-o cu atenție, pentru a observa că deși titlul de proprietate al pârâtului (rămas valabil după multe contestații) este pentru 4010 mp la Valea Seacă, expertul fără o explicație concretă, susține că pârâtul este îndreptățit numai la 2911 mp, fiind unele greșeli de calcul ale comisiei.
Pe de altă parte, instanța nu a analizat cu atenție susținerile și actele părților.
Conform actelor de la dosar, reclamanta împreună cu alte persoane cu care se afla în indiviziune a formulat mai multe acțiuni în anularea titlului de proprietate al pârâtului, toate acestea fiind respinse prin hotărâri definitive și irevocabile.
Aceasta a mai formulat o acțiune în revendicarea a 4 ari de teren, sistarea lucrărilor de construcții și ridicarea unei porți în anul 1994, care de asemenea a fost respinsă, prin sentința civilă nr. 2069 din 2 mai 1996 pronunțată de Judecătoria Rădăuți, definitivă și irevocabilă.
Titlul de proprietate nr. 2245 a fost emis pe numele pârâtului la 12 august 1996, iar al reclamantei și celorlalți moștenitori a lui P.E., la data de 9 februarie 1998 deci, după doi ani, de aceeași Comisie Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate Suceava.
Prezenta acțiune este promovată numai de S.P., care arată că este proprietara suprafeței de 12 ari teren la Valea Seacă, conform unei hotărâri definitive și irevocabile care a consfințit tranzacția sa cu frații și nepoții săi. Aceasta depune la fila 2 a dosarului de fond, o copie a unei tranzacții din 22 august, fără precizarea anului, și nu o hotărâre de expedient legalizată și însoțită de schița de plan a terenurilor ce le-a revenit fiecărei părți. Lotul 3 primit de reclamanta S.P., nu este individualizat, deși menționează 3 parcele la punctele "Livada", "Hornari" și "Valea Seacă" nu se precizează loturile, suprafața și vecinătățile fiecăreia, și nici ce avere totală au de împărțit, proveniența acesteia.
în asemenea situație, instanța în baza rolului activ prevăzut de art. 129 C. proc. civ, era obligată să ordone dovezile care duceau la dezlegarea pricinii, titlul de proprietate nr. 2098/1998 neconstituind titlul exclusiv al reclamantei, de vreme ce singură recunoaște că a ieșit din indiviziune cu frații și nepoții săi, trebuia să dovedească dreptul personal, cu acte oficiale care fac dovada acestuia, conform art. 1169 C. civ.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de pârâtul Z.T. împotriva deciziei civile nr. 701 din 18 martie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția civilă, a fost admis, a fost casată decizia recurată și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleași instanțe, pentru completarea probelor cu acte și expertiză.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1150/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1145/2005. Civil → |
|---|
