ICCJ. Decizia nr. 1120/2005. Civil
| Comentarii |
|
La 3 februarie 2003, SC C.I. SRL Suceava a formulat contestație la executare solicitând, în contradictoriu cu B.R.D., sucursala Suceava, T.V. și SC P.I. SRL Suceava și Biroul executorului judecătoresc S.G., anularea formelor de executare silită întocmită în dosarul execuțional nr. 46/2001 având ca obiect vânzarea prin licitație publică a imobilului proprietatea contestatoarei situat în Dorohoi, jud. Botoșani.
Prin sentința civilă nr. 1527 din 3 decembrie 2003, Judecătoria Dorohoi a respins "acțiunea" reținând în esență că încuviințarea prealabilă pentru începerea executării silite a fost într-adevăr solicitată instanței, după pornirea acesteia dar, cu respectarea normelor procesuale în vigoare la acea dată.
Sentința a fost dată cu apel, în 15 zile de la comunicare, în condițiile art. 282 alin. (1) și respectiv art. 284 alin. (1) C. proc. civ.
Investită cu soluționarea acestei căi de atac, Curtea de Apel Suceava, secția civilă, prin decizia nr. 783 din 25 martie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de contestatoare.
în cauză, a declarat recurs SC C.I. SRL Suceava, care, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., susține în esență că la data când s-a cerut executarea silită codul de procedură civilă suferise deja modificările prevăzute de O.U.G. nr. 138/2000, astfel încât nici un act de executare nu putea fi efectuat fără încuviințarea instanței, în lipsa acestei încuviințări toate actele de executare fiind lovite de nulitate absolută.
Recursul este fondat.
Prin cererea formulată la 3 februarie 2003, SC C.I. SRL, a solicitat instanței anularea formelor de executare întocmite în dosarul nr. 46/2001 al executorului judecătoresc S.G., privind vânzarea la licitație publică a imobilului din Dorohoi, pe considerentul că executarea silită a fost pornită prin încuviințarea instanței și au fost încălcate normele procedurale în materie cu prilejul întocmirii fiecărui act premergător sau act de executare în sine.
Chiar dacă cererea nu a primit o corectă încadrare juridică din partea celui care a formulat-o, este cert că, avându-se în vedere obiectul solicitării, aceasta este circumscrisă cadrului procesual reglementat prin dispozițiile art. 399 și urm. C. proc. civ., privind contestația la executare.
Potrivit dispozițiilor art. 402 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea pronunțată cu privire la contestație se dă fără drept de apel, cu excepția hotărârii pronunțate în temeiul art. 4001și art. 401 alin. (2).
Or, în cauză, din motivarea cererii rezultă că aceasta s-a întemeiat pe dispozițiile art. 399 alin. (2) C. proc. civ., referitoare la anularea actului întocmit cu nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită.
Ca atare, hotărârea primei instanțe este supusă numai recursului, cale extraordinară de atac care potrivit dispozițiilor art. 299 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 58/2003 și Legea nr. 195/2004, este de competența instanței imediat superioare celei care a pronunțat hotărârea în cauză sau, după caz, de competența instanței expres prevăzute de lege.
Cum hotărârea a fost pronunțat în fond, de Judecătoria Dorohoi, competența soluționării recursului a revenit Tribunalului Suceava.
în consecință, recursul a fost admis.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1113/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1110/2005. Civil → |
|---|
