ICCJ. Decizia nr. 1340/2005. Civil. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1340
Dosar nr. 89/2005
Şedinţa de la 21 februarie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad la data de 5 mai 2003, M.A. a formulat, în contradictoriu cu B.R.D., sucursala Arad, contestaţie la executare, prin care a solicitat anularea publicaţiei de vânzare privind imobilul din C.F. 20629 Arad, nr. top. 2742/a/1.
La data de 4 iunie 2003, invocând dispoziţiile art. 493 alin. (1) C. proc. civ., contestatoarea a solicitat introducerea în cauză a coproprietarului bunului urmărit.
La 1 octombrie 2003, constatând că temeiul juridic invocat în cererea precizatoare se referă la faptul că urmărirea unui bun proprietate comună nu se poate face decât după împărţeala acestuia, judecătoria a disjuns cererea de partaj.
La data de 6 octombrie 2003, prin sentinţa civilă nr. 4268, instanţa de fond a respins contestaţia la executare şi cererea de intervenţie formulată de petentă şi însuşită de M.G.
Recursul contestatoarei şi intervenientului a fost admis prin Decizia civilă nr. 998/R din 3 decembrie 2003 a Tribunalului Arad, care a casat atât sentinţa, cât şi încheierea de disjungere, trimiţând cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 2160 din 26 aprilie 2004, Judecătoria Arad a respins contestaţia la executare, aşa cum a fost precizată şi cererea de intervenţie.
Contestatoarea a declarat apel împotriva sentinţei.
Prin Decizia civilă nr. 2050 din 28 septembrie 2004, Curtea de Apel Timişoara a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Tribunalului Arad.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reţinut că, în cauză, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 4001 şi nici ale art. 401 C. proc. civ., deoarece doar creditorul poate cere împărţeala bunurilor comune în cadrul contestaţiei la executare. Prin urmare, a calificat calea de atac introdusă ca fiind recurs, faţă de dispoziţiile art. 402 alin. (2) C. proc. civ.
Tribunalul Arad, prin Decizia civilă nr. 189/A din 6 decembrie 2004, a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată de contestatoare şi a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Curţii de Apel Timişoara.
Constatând intervenit conflictul negativ de competenţă, a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
Tribunalul a constatat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 4001 C. proc. civ., situaţie în care hotărârea instanţei de fond este supusă apelului.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte califică drept apel calea de atac utilizată de reclamantă şi stabileşte că instanţa competentă pentru soluţionarea apelului este Curtea de Apel Timişoara, având în vedere următoarele motive:
Potrivit art. 4001 C. proc. civ., împărţirea bunurilor proprietate comună poate fi hotărâtă, la cererea părţii interesate, şi în cadrul judecării contestaţiei la executare.
În cadrul procedurii desfăşurate la instanţa de fond, la data de 17 septembrie 2003, conform procesului verbal ataşat la dosar, contestatoarea a solicitat împărţirea imobilului, prin atribuirea către contestatoare şi obligarea sa la plata unei sulte.
Prin urmare, instanţele au fost investite cu o cerere formulată în temeiul art. 4001 C. proc. civ., caz în care, potrivit art. 402 alin. (2) din acelaşi cod, hotărârea se dă cu drept de apel.
În cauză nu sunt incidente nici dispoziţiile OUG nr. 65/2004, aprobată prin Legea nr. 493/2004, de natură a atrage competenţa tribunalului în soluţionarea apelului, deoarece capătul principal de cerere se referă la contestaţia la executare, partajarea bunului comun fiind doar mijlocul prin care o executare începută este contestată.
Pentru aceste motive, aşa cum s-a arătat, Înalta Curte, calificând calea de atac folosită drept apel, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, conform art. 3 alin. (2) C. proc. civ., în favoarea Curţii de Apel Timişoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1263/2005. Civil. Stabilirea competenţei | ICCJ. Decizia nr. 1225/2005. Civil → |
|---|
