ICCJ. Decizia nr. 1487/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 365/2002, reclamantele K.A. și B.M. au chemat în judecată pârâtele Primăria comunei Sâncrăieni și SC P.H. SA, solicitând anularea dispoziției nr. 89 din 19 ianuarie 2001, emisă de Primarul comunei Sâncrăieni și acordarea de despăgubiri în baza Legii nr. 10/2001 pentru terenul în suprafață de 476 mp, care se află în folosința societății comerciale pârâte.
în motivarea acțiunii reclamantele au arătat că terenul înscris în C.F. 3439 Sâncrăieni nr. top 1015, 1016 și 1017 nu a fost cooperativizat și deci nu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991.
Prin sentința civilă nr. 95 din 30 ianuarie 2003, Tribunalul Harghita a admis în parte acțiunea și a anulat Dispoziția nr. 89/2001, a respins acțiunea formulată de reclamante împotriva pârâtei SC P.H. SA, ca fiind prematur formulată.
împotriva acestei sentințe a declarat apel Primăria comunei Sâncrăieni, solicitând modificarea ei în sensul respingerii ca nefondată a contestației.
Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, prin decizia nr. 50/A din 15 mai 2003, a respins ca nefondat apelul.
împotriva acestei decizii Primăria comunei Sâncrăieni a declarat recurs, susținând, în esență, că este tardivă contestația formulată de reclamante, că întrucât terenul nu a fost preluat abuziv, el nu face obiectul Legii nr. 10/2001 și că motivele pe care se sprijină hotărârea instanței de apel sunt străine de natura pricinii.
Recursul este nefondat.
Trebuie precizat însă, în primul rând faptul că, deși la dosar s-a înregistrat o cerere prin care Primăria comunei Sâncrăieni arată că renunță la judecată, pentru termenul de 25 februarie 2005, aceasta a trimis o nouă precizare arătând că își menține punctul de vedere referitor la recursul promovat, solicitând admiterea lui.
Cu privire la recurs, corect a reținut instanța de apel că susținerea pârâtei Primăria comunei Sâncrăieni referitoare la tardivitatea formulării contestației este neîntemeiată.
Din actele dosarului rezultă că decizia nr. 89/2001 a fost comunicată reclamantelor cu adresa nr. 4694 din 27 decembrie 2001 și primită de acestea la 5 ianuarie 2002, iar contestația a fost depusă la 15 ianuarie 2002, solicitând primăriei să fie citate, deci, chiar dacă greșit îndreptată, a fost depusă în termen.
Primăria comunei Sâncrăieni, neavând competența să soluționeze contestația, trebuia să o trimită Tribunalului Harghita.
Trebuie precizat că, din considerentele sentinței civile nr. 917 din 15 septembrie 1969, la care fac referire reclamantele, rezultă faptul că antecesorii acestora nu au fost membri CAP, iar terenul respectiv nu a fost comasat în perimetrul CAP; pe parcursul anilor, terenul a fost predat mai întâi unității S. Sf. Gheorghe, apoi A.B. și C. Miercurea Ciuc de către fostul Consiliul Popular, aspecte ce demonstrează că terenului în litigiu nu-i sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 18/1991, el făcând parte din categoria imobilelor la care se referă art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001.
Față de cele de mai sus, reiese în mod evident că nici cel de-al treilea motiv de recurs nu este întemeiat.
Așa fiind, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1494/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1486/2005. Civil → |
|---|
