ICCJ. Decizia nr. 1544/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Zărnești sub nr. 1083 din 16 septembrie 2003 reclamanți C.E., R.I.G. și C.E. au chemat în judecată pe pârâții T.N.L., N.A.M., ș.a., și au solicitat să se dezbată succesiunile defuncților R.Z. decedată la data de 18 ianuarie 1979, R.M., decedată la data de 30 decembrie 1992, R.V., decedat la data de 14 decembrie 1993 și R.I., decedat la data de 10 februarie 1997 și să se dispună partajarea imobilelor succesorale înscrise în C.F. 431 Pestera și C.F. nr. 359 Pestera.
în cauză a formulat cerere reconvențională, ulterior precizată, pârâtul R.N. prin care a solicitat să se constate că a dobândit, ca efect al prescripției extinctive, dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în C.F. nr. 431 Pestera, nr. top 10672, 10673/1, 10671 și 10673/2.
în motivarea cererii reconvenționale pârâtul a arătat că folosește imobilul din anul 1954 când l-a primit ca zestre de la părinții săi precum și că a exercitat o posesie continuă, neîntreruptă, pașnică și sub nume de proprietar.
Prin încheiere, la data de 28 mai 2002 Judecătoria Zărnești a dispus cererea reconvențională.
Aceeași instanță prin sentința civilă nr. 840 din 16 septembrie 2003 a respins cererea reconvențională.
S-a reținut ca proprietar tabular al imobilului înscris în C.F. nr. 431 Pestera, nr. top 10672, 10673/1, 10671 și 10673/2 a terenuri în suprafață de 17270 mp a fost F.(R.).Z., decedată la data de 18 ianuarie 1979 precum și că pârâtul R.N. nu a făcut dovada că a exercitat o posesie utilă în sensul art. 1846 C. civ. și nici că îndeplinește condițiile prescrise de art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938.
Curtea de Apel Brașov, secția civilă, prin decizia civilă nr. 125 din 11 februarie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul R.N. împotriva sentinței civile nr. 840 din 16 septembrie 2003 a Judecătoriei Zărnești cu motivarea că just instanța de fond a susținut că pârâtul nu a făcut dovada că îndeplinește condițiile impuse de art. 28 din Decretul Lege nr. 115/1938.
în termen legal, împotriva deciziei civile nr. 125 din 11 februarie 2004 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, a declarat recurs pârâtul R.N. care a solicitat casarea și a susținut, în esență că: stăpânește terenul în litigiu încă din anul 1954 când mama sa, R.F.Z. i l-a dat cu titlu de zestre și îndeplinește condițiile pentru a dobândi prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra acestuia.
Recursul este nefondat.
Instanțele de fond și de apel au reținut o corectă situație de fapt.
Astfel, imobilul înscris în C.F. nr. 731 Padina, nr. top 10672, nr. 106673/1, 10671, 10673/2 pe numele Z.R.(F.); aceasta a decedat la data de 18 ianuarie 1979 având cinci descendenți: R.M., decedată la 30 decembrie 1992; R.I., decedat la 10 februarie 1997; R.V., decedat la 14 decembrie 1993; R.N. și R.G.
Dezbaterea succesiunilor defuncților R.(F.)Z., R.M., R.I. și R.V. fac obiectul acțiunii principale.
Obiectul prezentului litigiu îl constituie cererea reconvențională a pârâtului R.N.(disjunsă de acțiunea principală) de a se constata că a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului menționat.
în regim de carte funciară, potrivit art. 28 alin. (1) din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare, "cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiile legii timp de 20 ani după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat".
R.(F.)Z., proprietar tabular a decedat la data de 18 ianuarie 1979 și ca atare termenul de 20 ani nu s-a împlinit.
Instanța de apel a reținut de asemenea just că pârâtul R.N. nu a făcut dovada că a exercitat o posesie utilă și sub nume ca proprietar, în condițiile art. 1846 și art. 1847 C. civ.
Astfel, potrivit art. 1853 C. civ. actele ce exercitau asupra unui lucru comun în puterea destinației legale a acestuia nu constituie o posesiune sub nume de proprietar.
Imobilul în litigiu face parte din succesiunea proprietarului tabular, decedat în prezent; pârâtul, în calitate de descendent are, alături de celelalte părți vocație la succesiune; bunurile succesorale sunt în indiviziune iar asupra acestora succesorii au cote părți ideale, nematerializate, din bun.
Față de considerentele menționate, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1538/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 154/2005. Civil → |
|---|
