ICCJ. Decizia nr. 1564/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 864 din 24 martie 2003 precizată ulterior reclamanții P.A. și P.V. au chemat în judecată pe pârâtul N.L. și au solicitat să fie obligați pârâții să le lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 2000 mp teren situată în punctul "Casele vechi", satul Suslănești, comuna Mioarele, județul Argeș.
în motivarea acțiunii reclamanții au arătat că, în calitate de moștenitori ai defunctului G.I., în condițiile Legii nr. 18/1991 le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 53928 mp teren, în satul Suslănești, comuna Mioarele, județul Argeș, din care pârâtul deține abuziv 2000 mp.
La data de 19 iunie 2003 pârâtul N.L. a chemat în judecată Primăria comunei Mioarele, județul Argeș, a solicitat ca aceasta să-l garanteze pentru evicțiune întrucât în anul 1968 a cumpărat imobilul în litigiu de la fosta "întovărășire 23 August" care preluase suprafața de teren situată în patrimoniul Statului Român în temeiul Decretului nr. 151/1959.
Prin cerere reconvențională pârâtul N.L. a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu prin uzucapiune în condițiile art. 1890 C. civ.
Judecătoria Câmpulung, prin sentința civilă nr. 1822 din 6 octombrie 2003 a respins acțiunea, a anulat ca netimbrată cererea de chemare în garanție, a admis în parte cererea reconvențională și a constatat că pârâtul N.L. a dobândit, prin prescripții achiziționarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1792 mp, cu vecinătățile indicate.
S-a reținut că pârâtul N.L., începând cu anul 1968 a exercitat asupra imobilului în litigiu o posesie utilă și sub nume de proprietar.
Curtea de Apel Pitești, secția civilă, prin decizia civilă nr. 129 din 27 ianuarie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții P.A. și P.V. împotriva sentinței civile nr. 1822 din 6 octombrie 2003 a Judecătoriei Câmpulung cu motivarea că prima instanță a făcut în cauză o justă aplicare a dispozițiilor art. 1890 C. civ.
în termen legal, împotriva deciziei civile nr. 129 din 27 ianuarie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, au declinat recurs reclamanții P.A. și P.V., au solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și au susținut în esență că: 1 instanțele au făcut o greșită aplicare în cauză a dispozițiilor art. 1890 C. civ. întrucât cursul prescripției a fost întrerupt în anul 1992 când le-a fost recunoscut dreptul de proprietate prin hotărâre judecătorească și le-a fost eliberat titlul de proprietate în condițiile Legii nr. 18/1991; 2 - imobilul în litigiu a fost scos din circuitul civil și, ca atare, face parte din domeniul lucrurilor ce nu se pot prescrie potrivit art. 1844 C. civ.
Recursul este nefondat.
Instanțele, de fond și de apel, au reținut o corectă situație de fapt.
Astfel, Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Argeș a reconstituit reclamanților P.A. și P.V. dreptul de proprietate pentru suprafața de 53928 mp teren în comuna Mioarele, satul Suslănești și a eliberat acestora titlul de proprietate la data de 12 noiembrie 1992.
Din patrimoniul autorului reclamanților, G.I., în temeiul Decretului nr. 151/1950 a trecut în patrimoniul Statului Român și o suprafață de teren situată în punctul "La casa veche". Fosta "întovărășire 23 August" a atribuit, contra cost, loturi de casă unor persoane fizice, printre care și pârâtului N.L. Acesta a intrat în posesia suprafeței de 1792 mp, în litigiu, în anul 1968. Ulterior terenul a fost folosit de pârât, continuu neîntrerupt, netulburat public și sub nume de proprietar.
Potrivit art. 1890 C. civ. toate acțiunile, atât reale cât și personale, prin care legea nu le-a declarat nedescriptibile și pentru care n-a defipt un termen de prescripții se vor prescrie prin treizeci de ani, fără ca cel ce invocă această prescripție să fie obligat a produce, vreun titlu și fără să i se poată opune reaua credință.
Cum în speță s-a făcut dovada că pârâtul a exercitat o posesie utilă în sensul art. 1847 C. civ. și sub nume de proprietar un interval de timp de peste 30 de ani, just a fost admisă cererea reconvențională și s-a constatat că acesta a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu.
Terenul în litigiu nu face parte din domeniul lucrurilor care, din natura lor proprie sau printr-o declarație a legii nu pot fi obiecte de proprietate privată ci sunt scoase din comerț și, potrivit art. 1844, nu se pot prescrie.
Reclamanții nu au făcut dovada vreunei cauze de întrerupere naturală a cursului prescripției pentru a se putea aplica dispozițiile art. 1864 C. civ.
Prezenta acțiune în revendicare nu constituie cauză de întrerupere civilă în sensul art. 1865 pct. 1 C. civ. nu poate împiedica dobândirea dreptului de proprietate de către pârât întrucât este posterioară implicării termenului de 30 de ani prevăzut de art. 1890 C. civ.
Față de considerentele menționate, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1595/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1571/2005. Civil → |
|---|
