ICCJ. Decizia nr. 1589/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 4 noiembrie 2002 la Tribunalul Covasna, reclamanta C.M.M. (grefier C.F. la Judecătoria întorsura Buzăului) a chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Covasna și Ministerul Justiției, solicitând restituirea sumelor reținute cu titlu de contribuție la asigurările sociale de sănătate în procent de 7% din veniturile de brute de natură salarială încasate de pârâți în perioada anterioară datei de 29 martie 2001, reprezentând plată nedatorată, cu aplicarea dobânzii legale, calculată conform O.G. nr. 9/2000.
Pârâtul Ministerul Justiției, prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și a formulat o cerere de chemare în garanție a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
Aceasta din urmă, la rândul ei a chemat în garanție C.N.A.S.S. pentru restituirea sumei echivalente cu 25% din cea pretinsă de reclamantă, sumă virată în temeiul art. 21 alin. (2) lit. c) din statului C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
Prin sentința civilă nr. 1590 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului Covasna s-au admis atât acțiunea reclamantei cât și cererea de chemare în garanție a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. și s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, precum și cererea de chemare în garanție a CNAS.
Curtea de Apel Brașov, prin decizia civilă nr. 492/R din 8 aprilie 2003 a respins, ca nefondate, recursurile declarate de Ministerul Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
Instanțele au reținut, în esență, că, potrivit art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992, reclamanta beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze întrucât legea nu condiționează acordarea asistenței medicale gratuite de plata contribuției de asigurări sociale de sănătate, iar modificarea intervenită în materie prin inserarea acestei condiții se referă la perioada ulterioară celei pentru care s-au solicitat drepturile bănești.
împotriva hotărârilor judecătorești menționate, Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., pe considerentul că acestea au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, respectiv a dispozițiilor art. 1,art. 4,art. 6,art. 52 și art. 55 din Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate și art. 6/1 din Normele comune emise la 26 mai 1999 în aplicarea H.G. nr. 409/1998, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.
în motivarea recursului în anulare s-a arătat că, prin interpretarea dispozițiilor legale evocate rezultă că personalul auxiliar de specialitate are dreptul la asistență medicală gratuită doar dacă face dovada plății contribuției lunare de asigurări de sănătate, acesta nefăcând parte din categoriile de persoane exceptate de la plata acestei contribuții.
în consecință, s-a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor criticate și, pe fond, respingerea acțiunii.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997, care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează descentralizat, pe baza principiului solidarității și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor.
Art. 4 alin. (1) din lege stabilește că sunt supuși asigurării, în mod obligatoriu, cetățenii străini și apatrizii care au reședința în România, în alin. (2) prevăzându-se obligativitatea plății lunare de către asigurați a unei contribuții pentru asigurări de sănătate.
Art. 6 din același act normativ enumeră categoriile de persoane care beneficiază de asigurare de sănătate, fără plata contribuției, respectiv: copiii și tinerii până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, studenți sau ucenici și dacă nu realizează venituri din muncă; persoanele cu handicap care nu realizează venituri din muncă sau care se află în îngrijirea familiei; soțul, soția, părinții, fără venituri proprii, aflați în întreținerea unei persoane asigurate; persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990, prin Legea nr. 44/1994 și prin art. 2 din Legea nr. 42/1990, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de lege, precum și cele provenite din pensii.
în art. 55 din Legea nr. 145/1997 au fost stabilite categoriile de persoane care sunt asigurate prin efectul legii, cu scutirea de plata contribuției pentru asigurările de sănătate și anume: persoanele care satisfac serviciul militar în termen; persoanele care se află în concediu medical sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 6 ani; execută o pedeapsă privativă de libertate sau arest preventiv; fac parte dintr-o familie care beneficiază de ajutor social, potrivit Legii nr. 67/1995.
Conform art. 99 din Legea nr. 92/1992, modificată prin Legea nr. 142/1997, magistrații în activitate sau pensionari, precum și soțul, soția, copiii aflați în întreținerea acestora beneficiază, în mod gratuit, de asistență medicală, medicamente și proteze, condițiile de acordare a acestora urmând a fi stabilite prin hotărâre de guvern.
La pct. 6/I al "Normelor comune" nr. 318/FB/64/807/C/1999 din 26 mai 1999, emise în aplicarea H.G. nr. 409/1998 se prevede că soții sau soțiile magistraților și ale personalului auxiliar de specialitate, în activitate sau pensionari, beneficiază de gratuitățile prevăzute de art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 409/1998 dacă fac dovada că plătesc contribuția anuală de asigurări de sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata contribuției lunare de asigurări de sănătate.
Din interpretarea dispozițiilor legale citate rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistență medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate. De altfel, legiuitorul nu putea să prevadă în mod expres obligația de contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate pentru magistrați în Legea nr. 92/1992 deoarece Legea asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 și a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998.
Reclamanta, în calitate de grefier C.F. la Judecătoria întorsura Buzăului a încheiat un contract cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. prin care a cunoscut faptul că, în conformitate cu art. 4 din Legea nr. 145/1997, angajatorul avea obligația de a reține și vira contribuția de asigurări de sănătate prevăzută de lege.
în raport de cele arătate, recursul în anulare a fost admis, au fost casate hotărârile pronunțate în cauză și, în fond, a fost respinsă acțiunea reclamantei, precum și cererile de chemare în garanție.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1648/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1646/2005. Civil → |
|---|
