ICCJ. Decizia nr. 1659/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1659
Dosar nr. 12235/200.
Şedinţa publică din 3 martie 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul T.P. a chemat în judecată pe pârâţii M.B.I. şi R.I.C., solicitând să se constate că a dobândit prin cumpărare, consemnată într-un act sub semnătură privată, un tractor U.650 de la pârâtul R.I.C. care aparţinuse pârâtului M.B.I.
Prin cerere reconvenţională, pârâtul M.B.I. a solicitat să se constate nulitatea actului sub semnătură privată.
În cauză a formulat cerere de intervenţie D.A.I.A. Timiş, în interes propriu, invocând nulitatea actului de vânzare-cumpărare, deoarece tractorul a fost înstrăinat de un neproprietar, pârâtul R.I.C., deşi exista o interdicţie de înstrăinare, bunul fiind achiziţionat cu subvenţie de la bugetul de stat conform OG nr. 36/1999.
Prin sentinţa civilă nr. 2115 din 23 februarie 2003, Judecătoria Lugoj a admis acţiunea formulată de reclamant şi a constatat că acesta a cumpărat de la pârâtul R.I.C. un tractor U 650, nr. omologare nou 2 RN 001359808, nr. identificare UZTIU 06502y5271255-775194, cu suma de 7000 DM achitată integral.
A respins ca neîntemeiată cererea reconvenţională şi cererea de intervenţie în interes propriu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul-reclamant M.B.I. şi intervenienta D.A.D.R. Timiş.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia nr. 1058 din 19 mai 2004 a admis apelurile declarate, a schimbat în tot sentinţa atacată, în sensul că a respins în tot acţiunea reclamantului şi a admis cererea reconvenţională şi cererea de intervenţie.
A constatat nulitatea convenţiei de vânzare-cumpărare încheiată între reclamantul T.P. şi pârâtul R.I.C. având ca obiect tractorul U.650, în litigiu.
Instanţa de apel a reţinut că părţile contractante au fost în cunoştinţă de cauză cu privire la adevăratul proprietar al bunului, astfel încât convenţia este lovită de nulitate absolută, operând dispoziţiile art. 968 C. civ., cauza fiind ilicită.
Deşi Judecătoria Lugoj a reţinut că nulitatea vânzării bunului altuia se acoperă dacă între timp vânzătorul dobândeşte proprietatea bunului vândut, ceea ce s-a realizat ca urmare a condamnării vânzătorului R.I.C. prin sentinţă penală şi obligării sale la despăgubiri către partea vătămată, pârâtul M.B.I. Această sentinţă penală, nu face decât să confirme lipsa consimţământului proprietarului tractorului cu privire la vânzare şi, totodată, că obligaţia ce rezultă din convenţie este fondată pe o cauză ilicită. Infracţiunea comisă de R.I.C., abuz de încredere, nu poate acoperi deci nulitatea absolută a convenţiei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul T.P. invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
Motivarea recursului se referă la istoricul litigiului, se fac aprecieri cu privire la comportamentul părţilor la încheierea convenţiei şi după aceea şi se apreciază asupra probelor administrate, criticându-se aprecierea dată de instanţe.
Conform art. 304 alin. (1) C. proc. civ., în calea de atac extraordinară a recursului, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.
Deşi recurentul invocă motivele de casare arătate nu face referiri concrete pentru nici unul dintre ele.
La situaţia de fapt stabilită pe bază de probe, instanţa a aplicat corect prevederile legale incidente.
Instanţa de apel nu a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, hotărârea pronunţată nu este lipsită de temei legal şi nu a fost aplicată greşit legea. Din contra au fost corect aplicate prevederile art. 966 şi art. 968 C. civ., raportat la convenţia încheiată între părţi.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul T.P., împotriva deciziei civile nr. 1058 din 19 mai 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 3 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 17/2005. Civil. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1626/2005. Civil → |
|---|
