ICCJ. Decizia nr. 1673/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la nr. 642/2000 reclamantele I.G. și P.R. au acționat în judecată SC P. SA Băicoi, pe D.P.I. și D.D., pentru ca instanța prin sentința ce o va pronunța să constate nulitatea absolută a contractului de schimb nr. 662 din 25 februarie 1999, prin care au fost schimbate două loturi de teren în suprafață de 18122 mp și 6523 mp din extravilanul orașului Băicoi cu alte două loturi de teren în suprafață de 10080 mp și 20160 mp din orașul Băicoi punctul "Ciobârca".
în motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că cele două loturi de 18122 mp și 6523 mp nu sunt proprietatea SC P.B. SA ci ale acestora, astfel că ele nu puteau face obiectul schimbului.
La 22 noiembrie 2000 I.O.M. și S.A. au formulat o cerere de intervenție în interes propriu prin care au solicitat întocmai reclamantelor și pentru aceleași considerente, anularea contractului de schimb, precizând că cele două loturi de teren din extravilanul orașului Băicoi de 18122 mp și 6523 mp fac parte din masa succesorală a autorului lor D.I. și deci SC P.B. SA nu putea dispune de acestea prin schimb.
După administrarea probelor cu acte, interogatorii, martori și expertiză topometrică, Judecătoria Câmpina a pronunțat sentința nr. 2140 din 15 iunie 2001, prin care a respins ca nefondate acțiunea principală și cererea de intervenție în interes propriu.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut în considerentele sentinței că reclamantele-interveniente nu și-au probat dreptul lor de proprietate asupra terenurilor ce au fost obținute de D.P.I. și D.D. în urma schimbului efectuat cu SC P.B. SA, deoarece pentru terenul de 18122 mp reclamantei P.R. și autoarei intervenientelor nu li s-a reconstituit dreptul de proprietate în natură, iar pentru terenul de 6523 mp reclamantei I.G. i s-a respins acțiunea în revendicare prin sentința 2105/1995 a Judecătoriei Câmpina, rămasă irevocabilă.
Totodată s-a stabilit că în cauză nu există nici un motiv de nulitate absolută.
Prin decizia nr. 2025 din 3 decembrie 2001 Tribunalul Prahova a respins ca nefondat apelul reclamanților I.G. și P.R., precum și al intervenienților I.O.M. și S.A.
în considerentele deciziei s-a reținut că la data la care a intervenit actul de schimb, reclamantei P.R. și autoarei intervenienților nu li se reconstituise în natură dreptul de proprietate asupra terenului de 18122 mp ce a format obiectul schimbului, prin decizia nr. 277 din 23 mai 1992, acordându-li-se acțiuni.
în ceea ce o privește pe reclamanta I.G. s-a concluzionat că prin sentința nr. 2105/1995 a Judecătoriei Câmpina s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat în cadrul acțiunii în revendicare împotriva SC P.B. SA că acesteia nu i s-a reconstituit în natură dreptul de proprietate asupra terenului de 6400 mp (ci în acțiuni), astfel că aceasta nu este îndreptățită să solicite anularea schimbului.
Instanța de apel a înlăturat pentru lipsă de probe și motivul de anulare a actului de schimb pentru frauda la lege și cauză ilicită.
împotriva deciziei pronunțată în apel au declarat recurs reclamantele și intervenienții.
Prin încheierea din 19 martie 2002 Curtea de Apel Ploiești a suspendat judecarea recursului în temeiul art. 47 din Legea nr. 10/2001 combinat cu art. 244 pct. 1 C. proc. civ. până la soluționarea cererii formulată de recurenți privind restituirea terenurilor în litigiu în temeiul Legii nr. 10/2001.
împotriva acestei încheieri de suspendare au declarat recurs D.P.I. și D.D. invocând nulitățile prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. arătând în esență că instanța a făcut o greșită interpretare a actelor dosarului, deoarece din conținutul acestora rezultă cu certitudine că terenul în suprafață de 4523 mp ce a făcut obiectul schimbului nu a fost niciodată în posesia și folosința recurentei-reclamante I.G. sau autorului său și nici că aceștia au vreun titlu valabil asupra imobilului. Din această cauză instanța a constatat greșit că prevederile Legii nr. 10/2001 sunt aplicabile în cauză.
De asemenea, recurenta-reclamantă I.G. aflându-se în cadrul unei acțiuni în anularea contractului de schimb nu-i erau incidente dispozițiunile art. 47 din Legea nr. 10/2001.
Recursul este întemeiat.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 10/2001 prevederile legii sunt aplicabile și acțiunilor în curs de judecată, persoana îndreptățită putând alege calea acestei legi, renunțând la judecarea cauzei sau solicitând suspendarea cauzei.
Rezultă deci din economia textului că incidența art. 47 din Legea nr. 10/2001 operează numai în privința acțiunilor în curs de judecată la data apariției legii, care vizează restituirea sau acordarea măsurilor reparatorii referitoare la imobilele preluate abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989. Măsura instituită de art. 47 din Legea nr. 10/2001 conferă persoanelor îndreptățite dreptul de a opta între aplicarea vechii reglementări cauzelor în curs de judecată și beneficiul aplicării reglementării din Legea nr. 10/2001, în privința imobilelor preluate abuziv în perioada de incidență a legii.
în speță, se constată că instanța de recurs a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiunilor art. 47 din Legea nr. 10/2001.
Obiectul litigiului suspendat în temeiul art. 47 din Legea nr. 10/2001 nu îl constituie restituirea imobilelor preluate abuziv în perioada de referință a Legii nr. 10/2001 sau acordarea măsurilor reparatorii, ci anularea unui contract de schimb în privința unor terenuri despre care reclamanții au pretins că le aparțin deținute abuziv de cooperativă. Deci, prevederile Legii nr. 10/2001 nu sunt aplicabile în cauză pentru a se justifica măsura suspendării, iar împrejurarea probată de recurente privind notificarea SC P. SA pentru restituirea terenului de 6400 mp din orașul Băicoi, nu este revelatoare, deoarece nu are legătură nemijlocită cu cadrul procesual al litigiului.
în atari împrejurări, greșit Curtea de Apel Ploiești a luat act de cererea recurenților-reclamanți de suspendare a judecării recursului în temeiul art. 47 din Legea nr. 10/2001, motiv pentru care în temeiul art. 313 C. proc. civ. recursul de față a fost admis, a fost casată încheierea de suspendare, cu trimitere pentru continuarea judecății, la aceeași instanță.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1701/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1698/2005. Civil → |
|---|
