ICCJ. Decizia nr. 1795/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1795
Dosar nr. 6140/200.
Şedinţa publică din 8 martie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului , constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 20 mai 2002 pe rolul Tribunalului Buzău, reclamantul S.M.D. a chemat în judecată pe pârâta SC R. SA Merei pentru anularea deciziei nr. 52 din decembrie aprilie 2002 emisă de pârâtă în aplicarea Legii nr. 10/2001.
A solicitat să i se atribuie în natură suprafaţa de 2500 mp teren şi în echivalent pentru imobilele demolate ( grajd cu fânărie şi beci, pătul cu şopron şi alte anexe), să i se atribuie imobilele edificate de pârâtă din materialele luate din demolarea clădirilor existente pe teren.
În motivarea acţiunii s-a arătat că deşi reclamantul este moştenitorul defunctului S.M.D., pârâta a refuzat restituirea pe considerentul că terenul şi construcţiile revendicate nu se mai află în proprietatea sa, ele fiind deja restituite moştenitorului prin secţia civilă nr. 699 din 24 aprilie 2001.
Reclamantul a arătat că prin hotărârea menţionată li s-a restituit numai casa de locuit şi 1814 mp teren pentru că şi-au restrâns acţiunea în raport de demolarea clădirilor.
Tribunalul Buzău prin sentinţa civilă 243 din 25 aprilie 2003 a admis contestaţia, a anulat Decizia nr. 52 din decembrie aprilie 2002 şi a dispus restituirea în natură atât o suprafaţă de 2139 mp teren cât şi prin compensare, în condiţiile art. 9 alin. (2) din Legea nr.10/2001, a construcţiilor existente pe teren (clădire blocuri, cantină, atelier, şopron, magazie, coteţe porci, garaj) situate pe raza comunei Dealul Viei judeţul Buzău, imobile deţinute de pârâtă.
În motivarea acestei soluţii instanţa a reţinut că reclamantului a avut în proprietate pe lângă casă şi teren aferent de 1814 mp deja reţinute şi o serie de anexe gospodăreşti şi terenul aferent reprezentând diferenţa până la 3953 mp.
Construcţiile care au aparţinut în proprietate defunctului S.M. au fost demolate de pârâtă care a construit ulterior altele pe acel teren. S-a considerat întemeiată acţiunea în raport de împrejurarea că pârâta nu a contestat dreptul reclamantului de a revendica în temeiul Legii 10/2001, ci a refuzat notificarea cu motivarea că reclamantul ar fi deja în posesia imobilului solicitat . S-a constatat că este de necontestat că moştenitorul defunctului S.M. le-au fost restituite numai o casă de locuit şi un teren de 1814 mp. S-a considerat totodată că sunt întrunite condiţiile pentru aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea 10/2001, s-a considerat în favoarea pârâtei acordarea de despăgubiri pentru imobilele demolate prin echivalent, în materializarea construcţiilor existente a cărui valoare este sub cea a construcţiilor demolate, persoana îndreptăţită exprimându-şi acordul.
Curtea de apel Ploieşti, prin Decizia 171 din 27 august 2003 a respins ca nefondat apelul pârâtei considerând neîntemeiată criticile acesteia în sensul greşitei aplicări a Legii 10/2001 şi, respectiv, aprecieri a probelor.
Pentru a motiva această soluţie instanţa a constatat că apelanta pârâtă nu s-a mai prezentat în instanţa de fond pentru a-şi susţine apărările şi a combate probele administrate.
S-a considerat soluţia legală şi temeinică.
Împotriva acestei decizii pârâta a formulat recurs, criticând soluţia instanţei de apel pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 şi 10. În esenţă s-a arătat că nu s-a aplicat corect Legea 10/2001, în sensul că s-a permis reclamantului depunerea şi a altor acte decât cele prezentate la notificare, măsura compensării este nelegală ea neputând fi făcută decât de pârâtă prin ofertă şi a fost schimbat obiectul cererii de chemare în judecată, speţa fiind transformată din contestaţie în acţiune în revendicare.
Recursul este întemeiat pentru considerentele ce urmează:
Instanţele au considerat în mod just acţiunea reclamantului ca fiind una de revendicare, după procedura Legii 10/2001, aflată în faţa instanţelor în faza contestaţiei la Decizia de respingere a notificării.
Instanţele au făcut însă o apreciere superficială nebazată pe probe cât priveşte identificarea obiectului revendicării în raport de apărările formulate de pârâtă, că acest obiect se află deja în posesia petentului.
Nu se desprinde, din considerentele hotărârilor, împrejurarea că există identitate între obiectul revendicat (conţinutul concret al proprietăţii autorului reclamantului) şi bunurile aflate în posesia pârâtei, nici împrejurarea că acestea sunt altele decât cele pentru care s-a obţinut de către reclamant deja un titlu, o hotărâre judecătorească.
Experienţa efectuată în cauză s-a limitat numai la constatarea valorică a obiectelor fără să indice elemente pe baza cărora instanţa să stabilească natura juridică a bunurilor şi, ca urmare, să decidă asupra regimului lor juridic.
Sub aspectele mai sus arătate având în vedere că împrejurările de fapt nu au fost pe deplin stabilite, în raport de dispoziţiile art. 314 C. proc. civ. nu poate hotărî asupra fondului pricinii.
Ca urmare, în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va admite recursul şi se va casa Decizia atacată, cauza urmând a fi trimisă spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
Instanţa de trimitere va suplimenta probele pentru corecta identificare a obiectului revendicat în prezenta acţiune în raport de titlul de proprietate al autorului reclamantului şi de situaţia concretă a bunurilor rămase în prezent pe terenul în discuţie. Se vor completa probele pentru a se stabili natura şi regimul juridic al bunurilor pretinse.
Cu ocazia rejudecării se va analiza şi împrejurarea că printr-o hotărâre judecătorească anterioară (nr. 699 din 24 mai 2001) s-a dispus restituirea unei case de locuit cu teren aferent de 1814 mp în sat Dealul Viei, comuna Merei în beneficiul moştenitorilor lui S.M. (S.M.D., S.S., S.A. şi S.C.), iar prezenta acţiune este pornită numai de unul din aceşti moştenitori.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC R. SA Merei împotriva deciziei nr. 171 din 27 august 2003 a Curţii de apel Ploieşti, pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 878/2005. Civil. încheiere de declinare... | ICCJ. Decizia nr. 1119/2005. Civil → |
|---|
