ICCJ. Decizia nr. 878/2005. Civil. încheiere de declinare competenţă materială. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 878.
Dosar nr. 5228/2005
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
La 25 octombrie 2002, reclamantul T.N. i-a chemat în judecată pe pârâţii Primăria comunei Voila, Comisia locală Voila de aplicare a Legii nr. 18/1991 şi S.G., solicitând:
- anularea procesului verbal provizoriu nr. 3/302 de punere în posesie a unui teren de 1564 mp situat în zona Lazurile, emis de primele două pârâte în favoarea ultimului pârât;
- obligarea primelor două pârâte la punerea lui în posesie cu suprafaţa de 2896 mp, înscrisă în C.F. 99 a localităţii Sâmbăta de Sus, pe vechiul amplasament şi eliberarea titlului de proprietate.
În motivarea cererii, întemeiată pe art. 5 şi art. 105 alin. (2) C. proc. civ. rap. la art.1-3 din Legea nr. 29/1990 şi art. 111 C. proc. civ., reclamantul a susţinut că:
- este proprietarul unui teren de 3896 mp, situat în zona Lazurile şi înscris în C.F. 99 a localităţii Sâmbăta de Sus;
- pârâtele Primăria comunei Voila şi Comisia locală Voila de aplicare a Legii nr. 18/1991 l-au pus pe pârâtul S.G. în posesia terenului său, iar lui i-au repartizat terenul acestuia din urmă, situat lângă liziera pădurii.
Pe parcursul procesului, instanţa a schimbat parţial temeiul juridic, din Legea nr. 29/1990 în Legea nr. 18/1991, cu acordul reclamantului şi a introdus în cauză Comisia judeţeană Braşov de aplicare a legii fondului funciar, în locul pârâtei Primăria comunei Voila.
Judecătoria Făgăraş, prin sentinţa civilă nr. 1152 din 11 septembrie 2003, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei locale Voila şi Comisiei judeţene Braşov de aplicare a Legii nr. 18/1991 şi a respins acţiunea faţă de acestea, în referire la solicitările reclamantului, de punere în posesie şi eliberare a titlului de proprietate.
Totodată, instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active, precum şi acţiunea, în referire la cererea reclamantului, de anulare a procesului verbal de punere în posesie a pârâtului S.G.
S-a reţinut că:
- nici reclamantul şi nici tatăl său nu au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991;
- dreptul de proprietate al pârâtului S.G. asupra terenului în litigiu, de 1564 mp a fost reconstituit de Comisia judeţeană Braşov de aplicare a legii fondului funciar, prin hotărâre neatacată de reclamant, care nu mai poate aşadar contesta procesul verbal de punere în posesie.
Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, prin Decizia nr. 175 din 15 decembrie 2003, a respins, ca nefondat apelul declarat de reclamant, cu motivarea că:
- deoarece nu a criticat soluţia sub aspectul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale active, apelantul nu mai poate solicita punerea sa în posesia terenului atribuit pârâtului S.G. şi, implicit, anularea procesului verbal în discuţie;
- pe de altă parte, contrar art. 249 alin. (1) C. proc. civ., apelantul invocă argumente de natură a schimba cauza acţiunii în apel.
Reclamantul a declarat recurs, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, a scos cauza de pe rol şi a trimis-o spre soluţionare Curţii de Apel Braşov, conform art. II şi art. III din Legea nr. 195/2004.
La rândul său, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, prin încheierea din 23 februarie 2005, în temeiul art. II alin. (1) şi (2) din Legea nr. 195/2004, a respins excepţia lipsei competenţei materiale, ridicată de apărătorul recurentului şi a dispus amânarea judecăţii la 23 martie 2005, pentru ca intimatul pârât S.G. să ia cunoştinţă de conţinutul actelor depuse la dosar de partea adversă.
Împotriva încheierii menţionate a declarat recurs reclamantul susţinând că în speţă nu erau operante dispoziţiile art. II alin. (1) şi (3) din Legea nr. 195/2004 deoarece, principial, apelul şi recursul nu pot fi judecate de aceeaşi instanţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, reţine că acest recurs este inadmisibil deoarece:
- potrivit art. 299 alin. (2) rap. la art. 282 alin. (2) C. proc. civ., încheierile premergătoare nu pot fi atacate separat cu recurs decât în cazurile expres prevăzute de lege;
- încheierea criticată nu face parte din categoria încheierilor premergătoare menţionate şi, oricum, fiind pronunţată de o instanţă de recurs, nici nu ar mai putea fi supusă acestei căi de atac.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul T.N. împotriva încheierii din 23 martie 2005 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8783/2005. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 1795/2005. Civil → |
|---|
