ICCJ. Decizia nr. 1992/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 24 februarie 1999, reclamanții D.I. și D.D., în contradictoriu cu SC R. SA Pașcani și SN T.F. Călărași, Iași, au solicitat cu titlu de despăgubiri, următoarele sume de bani: 22.000.000 lei pentru perioada 14 noiembrie 1997-28 februarie 1999, câte un milion lei lunar de la 1 martie 1999 pe toată durata vieții, 500.000 lei reprezentând taxa însoțitor pe aceeași perioadă pentru reclamant, iar pentru reclamanta D.D.-800.000 lei despăgubiri pentru perioada 14 noiembrie 1997-28 februarie 1999 și câte 500.000 lei despăgubiri pe lună de la 1 martie 1999 pe toată perioada vieții.
în motivarea acțiunii reclamanții au arătat că în data de 14 noiembrie 1997 în timp ce așteptau trenul personal, a trecut un accelerat prin haltă, fără oprire, căruia i s-a desprins un sabot de frână metalic și i-a lovit pe amândoi.
Ulterior, reclamanții au introdus în cauză în calitate de pârâți RN C.F.R. Galați, Ministerul Transporturilor, SC S. SA Hunedoara și SN T.F. București.
Prin sentința civilă nr. 918 din 8 noiembrie 2002 Tribunalul Iași a admis în parte acțiunea reclamanților în contradictoriu cu SN T.F. Călători București, S.R.T.F.P.C. Galați pe care a obligat-o să-i plătească reclamantului D.I. suma de 150.000.000 lei și reclamantei D.D. 40.000.000 lei, cu titlu de daune morale, a admis cererea formulată de SN T.F.C. București, de chemare în garanție a SC R. SA Pașcani și au fost respinse celelalte capete de cerere formulate de reclamanți precum și acțiunea acestora în contradictoriu cu SN T.F.P.C. Iași, Ministerul Transporturilor, SC S. SA Călan și SC R. SA Pașcani.
Prin aceeași sentință pârâta SN TFR București, SR T.F.P.C. Galați, a fost obligată să plătească reclamanților suma de 2.500.000 lei onorariu avocat.
în motivare instanța a reținut că reclamanții au înțeles să solicite angajarea răspunderii civile în temeiul răspunderii delictuale, că S.N.C-F.R. Galați are calitatea de persoană responsabilă civilmente deținând paza juridică ca proprietară a vagonului de la care s-a desprins sabotul.
Pe cererea de chemare în garanție a SC R. SA Pașcani, instanța a reținut că în baza expertizelor efectuare în cauză, culpa desprinderii sabotului se datorează reviziei necorespunzătoare efectuate de SC R. SA Pașcani.
Față de ceilalți pârâți s-a reținut lipsa calității procesuale pasive, motivat de faptul că aceștia nu au paza juridică a bunului.
Față de pârâtul Ministerul Transportului s-a reținut că nu poate fi suplinită răspunderea civilă delictuală.
Prin decizia civilă nr. 45 din 17 iunie 2003 Curtea de Apel Iași a admis apelul SC R. SA Pașcani, a respins cererea de chemare în garanție, a înlăturat dispoziția privind obligarea SC R. SA Pașcani la plata sumei de 190.000.000 lei către S.N.T.F.C. București, a menținut celelalte dispoziții ale instanței.
Prin aceeași decizie, instanța de apel a respins și apelul reclamanților D.I. și D.D.
în motivarea deciziei instanța de apel a reținut ca întemeiate criticile SC R. SA Pașcani privind greșita sa obligare în calitate de chemată în garanție, la plata sumei de 190.000.000 lei către C.F.R. Galați și ca nefondate criticile reclamanților privind acordarea de daune materiale, periodice, daune morale și a indemnizației de însoțitor precum și nereținerea calității procesuale pasive a pârâților.
Cu privire la apelul reclamanților instanța a arătat că aceștia nu și-au dovedit pretențiile formulate, că deși le-a fost încuviințată proba cu martori în apel, aceștia au renunțat la administrarea ei, că pentru prestația periodică solicitată nu au făcut dovada veniturilor de muncă anterioare accidentului iar pentru obligarea la plata unui însoțitor, reclamanții nu au făcut dovada infirmității suferite în sensul nedeplasării.
Referitor la apelul SC R. SA Pașcani instanța de apel a arătat că instanța de fond nu a soluționat cererea de chemare în garanție formulată de pârâta RA SNC.F.R. București și procedând în baza art. 297 C. proc. civ. la soluționarea acestei cereri a apreciat că nu se reține culpa SC R. SA Pașcani, ci a Reviziei de vagoane Galați care procedând la schimbarea sabotului cu unul nou fără echiparea cu un etrier de asigurare a pensii la lățimea corespunzătoare cum se impunea.
împotriva decizie din apel a declarat recurs pârâtul S.N.T.F.C. C.F.R.C. Galați criticând-o sub aspectul lipsei de temei.
în susținere a arătat în esență că se reține culpa SC R. SA Pașcani care a montat un etrierul necorespunzător ce a dus la producerea accidentului că cererea de chemare în garanție a fost soluționată de instanța de fond, că defecțiunea este un viciu ascuns, că înlocuirea s-a făcut de către personalul Reviziei de Vagoane Galați în condiții de inexistență a vizibilității, că era în derulare contractul nr. 5/1996 și că s-a menționat greșit numele Regionalei C.F.R. Galați care aparține unei alte societăți de cale ferată desprinsă din SN C.F.R.
Recursul este neîntemeiat.
Analizând actele și lucrările dosarului se constată următoarele:
în concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul inginer D.D. s-a reținut că Revizia de Vagoane Galați a procedat la schimbarea sabotului original echipat de SC R. SA Pașcani, cu un altul, neechipându-l cu un etrier corespunzător, că aceasta nu a făcut notificarea fabricii producătoare pentru remedierea defecțiunii în perioada de garanție, că lucrarea efectuată de SC R. SA Pașcani a fost recepționată cu procesul-verbal de recepție nr. 1303 din 25 septembrie, că au fost efectuate probe pe ruta Pașcani-Bacău și retur, că lucrările au fost acceptate de beneficiar și că a fost emis certificatul de calitate și garanție cu nr. 550 din 26 septembrie 1997.
Se mai reține că Revizia de Vagoane Galați care a schimbat sabotul trebuia să rețină vagonul și să facă notificare conform Instrucțiunii nr. 906/1983.
Referitor la greșita menționare a părții față de care a fost obligată SC R. SA Pașcani (pag. 11 din decizia instanței de apel, pag. 80 dosar nr. 1184/2003) aceasta este făcută cu ocazia expunerii motivelor de apel, neregăsindu-se în motivarea deciziei și în dispozitivul ei.
Față de cele precizate, hotărârea instanței de apel este legală și recursul a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 203/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1881/2005. Civil → |
|---|
