ICCJ. Decizia nr. 1820/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înaintată la 30 iulie 2003 la Judecătoria Târgu-Mureș, reclamantul Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș a chemat în judecată pe pârâții D.G.F.P. Mureș și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea în solidar a pârâților să plătească reclamantului suma reprezentând indicele de inflație calculat pentru drepturile salariale brute acordate prin sentința civilă nr. 50 din 27 ianuarie 2003 a Tribunalului Mureș pentru perioadele 1 mai 2000-31 octombrie 2000 și 1 august 2002-31 decembrie 2002. De asemenea, se mai solicită obligarea pârâților să achite suma reprezentând diferența de inflație pe perioada 1 ianuarie 2003-1 iunie 2003 pentru sumele achitate de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, procurorilor și personalului auxiliar, angajați ai Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighișoara pe intervalul 1 ianuarie 2002-31 iulie 2002.
în susținerea acțiunii, reclamantul a arătat că prin hotărârea judecătorească sus indicată, pârâții au fost obligați în solidar să achite drepturile salariale cuvenite reclamanților, pe cele două perioade de referință sub sancțiunile civile și penale prevăzute de Legea nr. 168/1999 că, fondurile necesare acoperirii acestor drepturi salariale trebuie asigurate de către pârâți, această obligație derivând din prevederile art. 41 ale Constituției, coroborat cu art. 51 din Legea nr. 743/2001 și art. 40 din Legea nr. 631/2002, precum și din noile dispoziții prevăzute de H.G. nr. 267/2003.
Prin sentința civilă nr. 4621 din 29 septembrie 2003 a Judecătoriei Târgu-Mureș au fost respinse excepțiile de inadmisibilitate și lipsei calității procesuale active a reclamantului și a fost admisă ca fondată acțiunea civilă introductivă de instanță, conform solicitării.
împotriva sentinței civile menționate, D.G.F.P. Mureș în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice a declarat apel, solicitând schimbarea în tot a hotărârii în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii civile promovate de reclamant.
Prin decizia civilă nr. 71/A din 10 februarie 2004, Curtea de Apel Târgu-Mureș a respins ca nefondat apelul D.G.F.P. Mureș în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice, reținând că în baza hotărârii nr. 50/2003 a Tribunalului Mureș care constituie titlu executoriu sumele stabilite cu titlu de diferențe se achită din bugetul de stat, cu destinația de cheltuieli provenite din despăgubiri și sunt datorate de Ministerul Finanțelor Publice în nume propriu în calitate de garant, sau în reprezentarea intereselor statului.
împotriva deciziei menționate, D.G.F.P. Mureș în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice au declarat recurs, solicitând schimbarea în tot a hotărârii, în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii civile promovată de reclamant.
Recurenta pârâtă a susținut că reclamanta nu și-a precizat cuantumul pretențiilor și nu a indicat temeiul juridic al acțiunii, nu și-a dovedit calitatea procesuală activă, nu a făcut dovada certă că ar fi înregistrat vreo cerere de executare silită împotriva Parchetului de pe lângă Tribunalul Târgu-Mureș, debitorul principal al creditorilor reclamanți. A mai susținut că Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, în luna iulie 2003 a făcut o plată parțială benevolă privind drepturile salariale ale procurorilor și personalului de specialitate, pe cele două perioade de referință.
Recursul este fondat.
Prin acțiunea formulată, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș a solicitat obligarea în solidar a D.G.F.P. Mureș și Ministerului Finanțelor Publice la plata unor drepturi salariale brute, sumă stabilită prin sentința civilă nr. 50 din 27 ianuarie 2003 a Tribunalului Mureș.
Prin punerea în executare a acestei hotărâri s-ar crea o pagubă iminentă bugetului de stat, întrucât Ministerul Finanțelor Publice și D.G.F.P. Mureș nu au obligația de a plăti drepturi salariale pentru personalul angajat în cadrul altor autorități sau instituții publice, decât cele din aparatul propriu.
Potrivit art. 278 C. proc. civ. raportat la dispozițiile Legii nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, asemenea cereri pot fi formulate de către salariați și numai împotriva unității angajatoare.
De altfel, Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș nu a făcut dovada că ar fi înregistrat vreo cerere de executare silită împotriva sa prin care, creditorii-reclamanți să fi solicitat ca plata efectivă a sumelor cuprinse în hotărârea judecătorească să fie făcută de acesta.
în ceea ce privește celălalt petit al cererii, se constată că, nu are temei juridic întrucât sumele plătite de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție sunt legal datorate către creditorii-reclamanți, fiind special alocate de la bugetul de stat, în acest scop, și ar constitui o plată dublă, ceea ce ar fi nelegal.
Așa fiind, recursul a fost admis, a fost modificată decizia, în sensul că, a fost admis apelul declarat și pe fond a fost respinsă acțiunea ca nefondată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1881/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 188/2005. Civil → |
|---|
