ICCJ. Decizia nr. 2026/2005. Civil
Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 161 din 12 februarie 2004, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a admis acțiunea formulată de reclamantul V.M., în contradictoriu cu B.V. și D.S. Suceava și i-a obligat pe pârâți, în solidar, la plata sumei de 17.500.000 lei către reclamant, reprezentând contravaloarea materialului lemnos, achitat de acesta.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții B.V. și D.S. Suceava.
Investită cu soluționarea acestei căi extraordinare de atac, Curtea de Apel Suceava, secția civilă, prin decizia nr. 278 din 4 mai 2004 și-a declinat competența în favoarea înaltei Curți de Casație și Justiție.
Au fost avute în vedere dispozițiile art. 2821precum și ale art. 299 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 58 din 28 iunie 2003, potrivit cărora recursul se soluționează de către înalta Curte de Casație și Justiție, dacă prin lege nu se prevede altfel.
Se constată că, în cauză, competent a soluționa recursurile declarate de pârâți, este Tribunalul Suceava, pentru considerentele ce succed.
Este adevărat că prin O.U.G. nr. 58/2003, C. proc. civ. a suferit modificări de substanță, tinzându-se ca înalta Curte de Casație și Justiție să devină instanța de drept comun în soluționarea recursurilor, pe considerentul de a se asigura aplicarea și interpretarea unitară a legilor de către toate instanțele judecătorești.
Ulterior emiterii acestei ordonanțe însă, alte acte normative au modificat în mod succesiv anumite reguli de procedură și au restructurat competența instanțelor judecătorești.
Astfel, prin Legea nr. 195 din 25 mai 2004 "pentru aprobarea O.U.G. nr. 58/2003, privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă" la art. 299 s-a introdus alin. (3) potrivit căruia în situațiile în care, încheierile sau alte hotărâri judecătorești sunt supuse numai recursului, judecarea acestei căi de atac este de competența instanței imediat superioare celei care a pronunțat hotărârea în cauză sau, după caz, de competența instanței expres prevăzute de lege.
Corelativ, prin art. II alin. (1) din Lege, se prevede ca recursurile împotriva hotărârilor date fără drept de apel, potrivit legii în vigoare la data pronunțării lor, aflate pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție să fie trimise spre judecată instanțelor imediat superioare celor care au pronunțat hotărârea în primă instanță.
în speță, litigiul are ca obiect obligația de plată a unei sume de bani, în valoare de până la 200 milioane lei, hotărârea pronunțată în primă instanță nefiind supusă apelului.
Cum instanța imediat superioară celei care a pronunțat hotărârea în fond este Tribunalul Suceava, acestuia i-a fost declinată competența soluționării recursurilor declarate în cauză.
← ICCJ. Decizia nr. 2040/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2048/2005. Civil → |
---|