ICCJ. Decizia nr. 2074/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Craiova la data de 26 martie 2003, reclamantul N.I. a chemat în judecată pârâta Primăria Craiova solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate valabilitatea vânzării-cumpărării suprafeței de 40 mp teren situat în Craiova.
în motivarea acțiunii reclamantul a arătat că la data de 22 octombrie 1990 pârâta i-a vândut suprafața de teren menționată pentru un preț de 2000 lei, ce a fost achitat, împrejurare în care s-a întocmit chitanța nr. 974 din 22 octombrie 1990 și că din anul 1990 a exercitat o posesie utilă asupra terenului.
Pârâta a depus la dosar adresa nr. 22222 din 31 iulie 2003, din care rezultă că reclamantul ocupă abuziv terenul în litigiu fără a avea contract de vânzare-cumpărare, teren pentru care s-au emis titluri de proprietate pentru terțe persoane.
Prin sentința civilă nr. 8679 din 16 septembrie 2003, Judecătoria Craiova a respins ca nefondată acțiunea reclamantului N.I., reținând că nu a făcut dovada susținerilor sale, suma de 2000 lei fiind achitată către CAP Cernele reprezentând contravaloarea unui lot în folosință.
Apelul împotriva acestei sentințe declarat de reclamantul N.I. a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 671 din 31 martie 2004 pronunțat de Curtea de Apel Craiova, secția civilă.
Pentru a decide astfel instanța a reținut și motivat că reclamantul deși a exercitat o posesie în contradictoriu cu o unitate administrativ teritorială, nu s-a comportat ca un adevărat proprietar, neplătind impozite pe teren ci taxă de folosință în calitate de chiriaș al terenului.
Fiind un simplu detentor precar, nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, neavând un just titlu.
Cu privire la cererea de probatorii solicitată de reclamant prin motivele de apel instanța a respins-o cu motivarea că regimul juridic al terenului nu se poate dovedi cu martori.
împotriva hotărârilor pronunțate în cauză a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea lor și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât, atât prima instanță cât și cea de apel nu au înțeles să administreze nici un fel de probă pentru a face dovada că a deținut suprafața de teren în litigiu încă din anul 1989, fără să fie tulburat și comportându-se ca un adevărat proprietar.
Recursul nu este fondat.
Motivul întemeiat pe pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., nu este fondat deoarece ambele instanțe au făcut o aplicare corectă a legii, considerentele avute în vedere justificând neîndoielnic soluția de respingere a acțiunii.
Instituția uzucapiunii presupune o posesie neviciată, adică utilă, ceea ce înseamnă că trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Or, reclamantul a ocupat abuziv terenul în litigiu, așa cum rezultă din adresa nr. 22222 din 31 iulie 2003, emisă de pârâta Primăria municipiului Craiova, nu a făcut dovada susținerilor sale în sensul că a cumpărat terenul iar regimul juridic al terenului nu poate fi dovedit decât cu acte și nu cu proba testimonială.
în consecință, recursul fiind nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a fost respins ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2054/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2063/2005. Civil → |
|---|
