ICCJ. Decizia nr. 1980/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin decizia civilă nr. 494 din 27 septembrie 2004 a Tribunalului Iași a fost declinată în favoarea Curții de Apel Iași competența de soluționare a căii de atac exercitate de numitul G.D.D. împotriva sentinței civile nr. 2 din 6 ianuarie 2004 pronunțate de Judecătoria Hârlău.
Pentru a se pronunța în acest sens, tribunalul a reținut sub un prim aspect că în raport de obiectul cauzei, plângere împotriva hotărârii Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, de dispozițiile art. 58 din Legea nr. 18/1991 și art. 282 alin. (2) C. proc. civ., sentința este supusă căii de atac a recursului.
S-a mai avut în vedere împrejurarea că în raport de prevederile art. III alin. (2) din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea O.U.G. nr. 58/2003 privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, competentă să soluționeze recursul este Curtea de Apel Iași.
La această din urmă instanță cauza s-a înregistrat cu nr. 6207 iar la termenul de la 9 decembrie 2004 ea a pus din oficiu în discuție problemele referitoare la competența materială de soluționare a cauzei și la calificarea căii de atac declarate împotriva sentinței Judecătoriei Hârlău.
Prin decizia nr. 930 din 9 decembrie 2004 Curtea de Apel Iași a constatat că, sub un prim aspect, calea de atac exercitată de reclamant este apelul iar instanța competentă să îl soluționeze este Tribunalul Iași; așa fiind, Curtea a făcut aplicarea prevederilor art. 20 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata și a trimis cauza la înalta Curte de Casație și Justiție în vederea rezolvării conflictului negativ de competență.
Curtea de Apel a reținut în esență că, în raport de prevederile art. III alin. (1) și (2), nou introdus prin Legea nr. 195/2004, hotărârile pronunțate de judecătorii în primă instanță în materia fondului funciar sunt supuse apelului la tribunal și recursului la Curtea de Apel, alin. (1). în aceste cazuri, apelurile aflate pe rolul curților de apel la data intrării în vigoare a legii se trimit la tribunale în recursurile aflate la înalta Curte de Casație și Justiție se trimit la Curțile de apel. în consecință, de la data intrării în vigoare a Legii nr. 195/2004, litigiile în materia fondului funciar, pentru care nu era prevăzută calea de atac a apelului, vor fi supuse acestei căi de atac, care se judecă de către tribunal.
Examinând cauza în limitele prevederilor art. 20-22 C. proc. civ., înalta Curte constată că soluția adoptată de către Curtea de Apel Iași este corectă atât sub aspectul calificării căii de atac cât și al instanței competente, care este Tribunalul Iași.
Astfel, fundamentele pentru dezlegarea pricinii sunt dispozițiile art. III, nou introdus în Legea nr. 195/2004, care prin alin. (1) și (2) prevede calea de atac a apelului împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță prin materia fondului funciar și stabilește expres instanțele abilitate a se pronunța atât în apel cât și în recurs.
Potrivit textului menționat, hotărârile pronunțate de judecătorii în primă instanță în materia fondului funciar sunt supuse apelului la tribunal și recursului la curtea de apel.
Această prevedere legală se coroborează cu art. II alin. (2) și (4) din O.U.G. nr. 65/2004 care supune legii noi căile de atac exercitate după intrarea în vigoare a acestei ordonanțe, dar pronunțate de judecătorii în primă instanță înainte de intrarea ei în vigoare, ceea ce este exact cazul în speță.
Față de aceste condiții, invocarea de către tribunal a prevederilor art. 282 alin. (2) C. proc. civ. ca temei al declinării competenței în favoarea Curții de Apel Iași nu ține seama de dispozițiile cu caracter special și derogatoriu menționate.
în concluzie, tribunalul trebuia să califice acela de atac promovată ca apel și să procedeze la soluționarea lui potrivit prevederilor art. III alin. (1) din Legea nr. 195/2004.
Așa fiind, competența de soluționare a apelului a fost stabilită în favoarea Tribunalului Iași.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1993/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2015/2005. Civil → |
|---|
