ICCJ. Decizia nr. 2205/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2205
Dosar nr. 28866/1/2005
(nr. vechi 12404/2005)
Şedinţa publică de la 28 februarie 2006
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia civilă, la 3 februarie 2005, M.O. a solicitat, în contradictoriu cu Primarul municipiului Timişoara, anularea dispoziţiei nr. 68 din 18 ianuarie 2005 emisă de primar.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că imobilul ce a aparţinut autorilor contestatorului a fost rechiziţionat prin decizia nr. 20842 din 4 august 1949 a fostului Comitet provizoriu al comunei urbane Timişoara, iar în baza Decretului nr. 511/1955 s-a dispus întabularea dreptului de proprietate în favoarea statului român.
Prin sentinţa civilă nr. 746 din 25 aprilie 2005 Tribunalul Timiş, secţia civilă, a respins contestaţia ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că încă de la data preluării imobilului, acesta a fost dat în administrarea Întreprinderii S. Timişoara, actuală SC T. SA iar în momentul în care a fost rezolvată notificarea, pe suprafaţa de 119 mp nu mai figurau construcţii, acestea fiind doar pe suprafaţa de 398 mp şi nr. top. 7238/2 a fost transcris într-o altă carte funciară în favoarea SC T. SA Pentru acordarea de despăgubiri, contestatorul se poate adresa deţinătorului construcţiilor, şi nu Primăriei Timişoara.
Apelul declarat de contestator împotriva acestei sentinţe a fost admis prin decizia civilă nr. 1717 din 15 septembrie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă. Sentinţa a fost schimbată în tot, a fost admisă în parte contestaţia şi primarul a fost obligat să emită o dispoziţie suplimentară de ofertă de despăgubiri pentru construcţiile demolate din Timişoara, C.F. Timişoara, nr. top. 7238 şi 7238/1, în condiţiile Legii nr. 10/2001.
În considerentele deciziei sale, instanţa de apel a arătat că potrivit evidenţelor de carte funciară, imobilul revendicat de reclamant a fost trecut în anul 1949 în proprietatea statului român pe acest teren fiind edificată o construcţie care ulterior a fost demolată.
Împrejurarea că acest imobil a fost dat în administrarea SC T. SA , nu exonerează statul român, prin Primarul municipiului Timişoara, de soluţionarea notificării sub aspectul acordării de despăgubiri pentru construcţiile existente şi demolate, întrucât potrivit legii, primarul trebuie să soluţioneze aceste notificări, iar pe de altă parte, imobilul a fost preluat în proprietatea statului român.
Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de către Primarul municipiului Timişoara, critica, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte:
Prin referatul Biroului Locuinţe din 5 iulie 2001 şi referatul Comisiei tehnice de aplicare a Legii nr. 10/2001 din aceeaşi dată, se afirmă că imobilul din str. G. nu figurează şi nu a figurat niciodată în evidenţele Direcţiei Patrimoniu.
Pentru aceste motive, decizia prin care primarul a respins cererea de acordare de măsuri reparatorii este legală şi temeinică.
Prin întâmpinare, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate prin motivele de recurs şi în raport de probele administrate înaintea instanţelor de fond, Curtea a apreciat că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Recurenta şi-a întemeiat critica pe faptul că imobilul pentru care s-au solicitat măsuri reparatorii în sistemul Legii nr. 10/2001 nu figurează în evidenţele sale.
Totuşi, chiar în cuprinsul recursului arată că pe terenul rechiziţionat de la autorii contestatorului, au fost edificate lucrări de utilitate publică. În aceste condiţii, conformându-se deciziei date de instanţa de apel, primarul urmează să emită dispoziţia prin care să constate dreptul contestatorului la măsuri reparatorii, urmând ca acesta să se adreseze apoi Secretariatului Comisiei Centrale, în condiţiile reglementate de art. 16 şi urm. din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.
Drept urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins cu consecinţa păstrării hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Primarul municipiului Timişoara împotriva deciziei civile nr. 1717 din 15 septembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2377/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2200/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
