ICCJ. Decizia nr. 2200/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2200
Dosar nr. 27518/1/2005
(nr. vechi 11056/2005)
.
Şedinţa publică de la 28 februarie 2006
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secţia civilă, la 12 ianuarie 2004, contestatoarea Ţ.E. a solicitat, în contradictoriu cu Primăria municipiului Slatina, anularea dispoziţiei nr. 1721 din 8 octombrie 2003 emisă de primar.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că dispoziţia prin care i-a fost respinsă notificarea referitoare la restituirea în natură a unui imobil este nelegală. Susţinerile intimatei în sensul că reclamanta ar fi primit despăgubiri pentru imobil, la plecarea din ţară, sunt neadevărate şi nedovedite.
Prin sentinţa civilă nr. 435 din 13 septembrie 2004 Tribunalul Olt, secţia civilă, a respins contestaţia ca tardiv formulată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanta a formulat tardiv contestaţia împotriva dispoziţiei nr. 1721 din 8 octombrie 2003, comunicată cu adresa nr. 15480 din 15 octombrie 2003.
Această soluţie a fost menţinută prin respingerea apelului declarat de contestatoare
În decizia civilă nr. 1533 din 13 iunie 2005, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a reţinut că faţă de actele de la dosar, excepţia tardivităţii introducerii acţiunii a fost legal admisă de prima instanţă.
Susţinerea reclamantei privind obligarea pârâtei de a face dovada comunicării deciziei cu borderoul de expediţie a fost găsită neîntemeiată, cu motivarea că acest document atestă operaţiunile efectuate de instituţie, are caracter intern şi nu este rubricat cu menţiuni privind semnătura destinatarului persoană fizică sau juridică actele fiind expediate prin poştă.
Împotriva acestei decizii contestatoarea a declarat recurs, critica, întemeiată în drept pe prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte:
În mod nelegal instanţa de apel a păstrat soluţia primei instanţe, copiind întocmai răspunsul Direcţiei de Poştă Olt în sensul că ar fi semnat de primire un membru al familiei mandatarului S.P.C.
Curtea de apel a dat dovadă de superficialitate pentru că deşi apelanta a făcut apărări în acest sens, nu a vrut să observe că această corespondenţă a fost trimisă pe numele de S.P.C. în loc de S.P.C.R.
Analizând decizia instanţei de apel, prin prisma criticilor formulate prin motivele de recurs şi în raport de probele administrate în ambele etape procesuale, Curtea a apreciat că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, în forma în vigoare la data sesizării instanţei, persoana îndreptăţită poate ataca în justiţie decizia e respingere a notificării de restituire în natură, în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia.
Notificarea făcută de către contestatoare a fost transmisă Primăriei municipiului Slatina de către mandatarul acesteia S.P.C.R., împuternicit în temeiul procurii autentificate sub nr. 2686 din 25 septembrie 2000.
Pentru ca reclamantei să-i fi fost aplicată sancţiunea respingerii contestaţiei ca tardivă, era necesar ca dispoziţia primarului să-i fi fost comunicată în condiţii de regularitate procedurală.
Or, din adresa nr. 15 N din 17 martie 2005 emisă de O.J.P. Olt, O.P.D.C. Slatina rezultă că recomandata 3115 din 15 octombrie 2003 l-a avut ca destinatar pe S.P.C. şi a fost predată „la adresa menţionată pe trimitere” la 16 octombrie 2003 sub semnătură „fie destinatarului fie altei persoane care locuieşte împreună cu destinatarul la aceeaşi adresă”.
Neconcordanţa privitoare la numele destinatarului, coroborată cu susţinerea că reclamantei nu i-a fost comunicată dispoziţia emisă de primar trebuia, în lipsa unor dovezi contrare, să ducă la concluzia nulităţii comunicării.
Ca atare, în mod eronat s-a apreciat că faţă de contestatoare a început să curgă termenul de 30 de zile în care putea să atace dispoziţia primarului.
Faţă de cele ce preced, rezultă că instanţele au interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, motiv pentru care critica formulată întruneşte cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Întrucât instanţa de apel nu a intrat în cercetarea fondului, păstrând soluţia de respingere ca tardivă a contestaţiei, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. recursul va fi admis şi decizia va fi casată.
În temeiul art. 297 C. proc. civ. apelul va fi admis şi sentinţa va fi desfiinţată, cauza fiind trimisă spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Instanţa de trimitere va trebui să soluţioneze pricina în cadrul procesual fixat prin contestaţia înregistrată la tribunal, fiind eronată reţinerea de către instanţa de apel, a calităţii procesuale a consiliului local.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta Ţ.E. împotriva deciziei civile nr. 1533 din 13 iunie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, şi în consecinţă:
Casează decizia susmenţionată.
Admite apelul împotriva sentinţei civile nr. 435 din 13 septembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Olt, secţia civilă.
Desfiinţează sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2205/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2197/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
