ICCJ. Decizia nr. 2377/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2377
Dosar nr. 27610/1/2005
(nr. vechi 11148/2005
Şedinţa publică de la 3 martie 2006
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia civilă, la 27 iunie 2003, reclamantul Z.C. a chemat în judecată Primăria municipiului Galaţi pentru ca instanţa, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei să emită decizie asupra notificării transmise de reclamant în temeiul Legii nr. 10/2001.
În motivarea cererii s-a arătat că prin notificarea transmisă pârâtei reclamantul a solicitat măsuri reparatorii pentru terenul în suprafaţă de 678,72 mp situat în Galaţi, pe care sunt construite blocuri de locuinţe.
Prin sentinţa civilă nr. 184 din 10 martie 2004 Tribunalul Galaţi, secţia civilă, a admis acţiunea şi a obligat-o pe pârâtă să emită dispoziţie motivată asupra cererii de restituire în natură a imobilului situat în Galaţi, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că deşi au trecut trei ani de la data înregistrării notificării, pârâta a refuzat nejustificat să o soluţioneze.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de Consiliul Local al municipiului Galaţi a fost respins ca nefondat prin decizia civilă 672 A din 7 iunie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
În considerentele deciziei sale, instanţa de apel a arătat că termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 este un termen de recomandare, iar nu de decădere, dar aceasta nu justifică atitudinea pasivă a pârâtei o perioadă atât de mare de timp.
Nici împrejurarea că reclamantul nu ar fi depus la dosar actele doveditoare ale dreptului său de proprietate nu este de natură să o exonereze pe pârâtă de obligaţia de a se supune dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Eventual, pârâta putea să respingă cererea pe considerentul că nu s-a făcut dovada proprietăţii.
Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de către Primarul municipiului Galaţi pentru următoarele considerente:
Analizând notificarea depusă de către reclamant, compartimentul de specialitate din cadrul primăriei a constatat că nu se face dovada dreptului de proprietate aşa cum prevede art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
În aceste condiţii, pentru a se putea soluţiona notificarea, reclamantul trebuia să depună toate actele doveditoare aşa cum prevăd dispoziţiile legii speciale.
Prin actele depuse la dosar s-a făcut dovada corespondenţei purtate între recurent şi reclamant pentru ca acesta să depună documentele necesare completării dosarului.
Culpa pentru neemiterea deciziei nu aparţine primăriei iar depăşirea termenului de 60 de zile pentru soluţionarea notificării nu trebuie să ducă la concluzia că se refuză soluţionarea cererii.
Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea recursului, intimatul făcând dovada dreptului său de proprietate asupra imobilului pentru care a solicitat măsuri reparatorii potrivit Legii nr. 10/2001.
Analizând decizia instanţei de apel, prin prisma criticilor formulate prin motivele de recurs şi în raport de probele administrate înaintea instanţelor de fond, Curtea a apreciat că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin notificarea transmisă Primăriei municipiului Galaţi la 3 iulie 2001 Z.C. a solicitat acordarea de măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001 pentru terenul în suprafaţă de 678,72 mp situat în Galaţi, pe care sunt construite blocuri de locuinţe.
Conform art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în forma în vigoare la data declanşării litigiului, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 22 unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură.
Instanţa de apel a calificat în mod corect natura termenului de soluţionare a notificării precum şi faptul că nedepunerea de către petent a unor înscrisuri solicitate de către primărie, nu justifică pasivitatea acesteia o perioadă atât de mare de timp.
Dacă unitatea notificată aprecia că petentul nu a depus toate înscrisurile ce i-au fost solicitate, avea posibilitatea să emită o decizie prin care să respingă notificarea, supusă controlului judiciar.
Neprocedând în acest mod, hotărârea care a confirmat soluţia de obligare a primăriei la emiterea unei dispoziţii motivate asupra notificării a fost dată cu aplicarea şi interpretarea corectă a legii, astfel încât critica formulată nu întruneşte cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecinţa păstrării hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Galaţi împotriva deciziei civile nr. 672 A din 7 iunie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2574/2005. Civil. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2205/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
