ICCJ. Decizia nr. 2207/2005. Civil. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2207
Dosar nr.29686/1/2005
Nr. vechi 13224/2005
Şedinţa publică din 28 februarie 2006
Deliberând asupra recursului civil de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 19 mai 2005 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, M.A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata-reclamantă C.R.M., revizuirea deciziei civile nr. 736 din 3 mai 2005 pronunţată de această instanţă.
Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea cererii revizuenta a arătat că din cauza unei boli cronice nu s-a putut prezenta la proces pentru a depune taxa de timbru de 36.500 lei achitată de ea. A mai arătat că este fără familie şi nici nu a putut apela la altcineva pentru a veni la proces.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 1343 A din 22 septembrie 2005, a respins ca nefondată cererea de revizuire.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că prin hotărârea atacată (Decizia nr. 736 din 3 mai 2005), Curtea de Apel Bucureşti a anulat apelul declarat de M.A. împotriva sentinţei civile nr. 1011 din 22 noiembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti ca netimbrat.
S-a reţinut că apelanta-pârâtă a fost legal citată cu menţiunea timbrării şi cu indicarea sumei fixate cu acest titlu de instanţă.
Instanţa a constatat că revizuenta nu a dovedit starea de imposibilitate de prezentare la termenul din apel care să determine aplicarea dispoziţiilor art. 322 pct. 8 C. proc. civ. S-a mai reţinut că deşi a pretins că a achitat taxa de timbru cu chitanţa pentru plata sumei de 47.500 lei, achitată la 25 aprilie 2005, nu s-a putut dovedi că această sumă era destinată cauzei în care i se fixase o altă sumă de plată şi anume 35.500 lei şi 1500 lei timbru judiciar.
Nici adeverinţa medicală din 5 aprilie 2005 în care i se recomanda repaus în perioada 1-3 mai 2005 nu face nici ea dovada că petiţionara a fost în imposibilitate de a se prezenta la proces, în raport de gama largă de posibilităţi existente pentru a intra în contact cu instanţa.
Împotriva acestei decizii revizuenta a declarat în termen legal recurs invocând motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 7 C. proc. civ.
În fapt recurenta a arătat că instanţa de apel nu a sesizat împrejurarea că soluţionarea căii de atac s-a făcut în contradictoriu cu o persoană decedată, eroare care nu a fost sesizată nici de instanţa de revizuire, persoana decedată nu a mai fost de altfel nici citată, fiind scoasă în acest mod din proces. Astfel este incorectă judecarea cauzei pe excepţia netimbrării în lipsa existenţei în proces a moştenitorului persoanei decedate.
În susţinerea celui de-al doilea motiv de revizuire, revizuenta a arătat că instanţa nu a arătat argumentele pentru care i s-au respins apărările legate de starea de boală şi imposibilitatea de prezentare la proces.
Certificatul medical a fost emis la 30 aprilie 2005 cu indicarea perioadei de repaus 1-3 mai 2005.
A mai criticat soluţia pentru că apelul a fost anulat pentru neplata sumei de 36.500 lei deja achitată dar nedepusă la dosar în timp util, termenul fiind chiar a treia zi de Paşti.
S-a ignorat faptul că de Paşti serviciile medicale nu lucrează, fiind zile de sărbătoare legală.
Recursul este nefondat şi se va respinge pentru următoarele considerente:
Se constată în raport de datele concrete ale speţei şi motivele de revizuire invocate (art. 322 pct. 8), că instanţa de revizuire a pronunţat o soluţie legală şi temeinică.
S-a reţinut în mod corect că revizuenta nu a făcut dovada imposibilităţii prezentării la instanţă pentru a depune taxa de timbru fixată şi comunicată acesteia, cât priveşte obligaţia de plată şi cuantumul fixat, prin citaţia de prezentare la proces.
De reţinut că citaţia pentru termenul din 3 mai 2005 a fost primită de revizuentă la 8 martie 2005 (dovada de citare a apelantei, fila 5 din dosarul de apel), deci aproape cu o lună înainte de termen.
S-a apreciat corect că îmbolnăvirea apelantei cu patru zile înainte de termenul fixat nu reprezintă o imposibilitate mai presus de aceasta pentru a trimite la dosar dovada achitării taxei de timbru.
Dacă această taxă fusese achitată înainte de termenul fixat, aşa cum a pretins apelanta, exista posibilitatea trimiterii acestei dovezi prin poştă.
Exigenţa achitării taxei de timbru cu anticipaţie pentru cererile de chemare în justiţie este prevăzută în termeni imperativi de Legea nr. 147/1997.
Când nu se plăteşte în acest fel, legea îngăduie petiţionarilor să achite taxa până la termenul fixat în acest sens, obligaţia instanţei, fiind aceea de a încunoştiinţa pe cel care datorează suma despre obligaţia de a depune această plată şi despre cuantumul plăţii.
Motivul prevăzut de art. 322 pct. 8 C. proc. civ. a fost singurul invocat de revizuentă în cererea sa.
Se constată că instanţa de revizuire, analizând acest motiv a explicat amplu în considerentele deciziei de ce nu s-a putut considera boala survenită, ca fiind de natură să constituie o piedică în dovedirea plăţii taxei de timbru. S-a reţinut în mod corect şi împrejurarea că revizuenta nu a putut face dovada că achitase suma la care a fost obligată. Sub acest aspect s-a reţinut că achitarea sumei de 47.500 lei (conform chitanţei de la fila 13 în dosarul de revizuire) nu face dovada achitării taxei judiciare de timbru stabilită pentru cererea de apel. De altfel, nu numai că suma nu este cea fixată de instanţa de apel dar scopul plăţii este altul decât taxă judiciară, suma reprezentând „taxe buget local", cum rezultă din chitanţa nr. 1332479/1 invocată (fila 13).
Cât priveşte motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 5 C. proc. civ. , nici acesta nu poate fi primit.
Este adevărat că la 17 decembrie 2003 M.T. a decedat, dar procesul s-a continuat (şi judecat) între reclamantă şi pârâtă, ambele făcând cereri de acceptare a succesiunii defunctului.
Apelul a fost formulat de M.A., pârâtă şi declarat în mod expres în contradictoriu, numai cu reclamanta C.R.M.
Obiectul acţiunii soluţionate prin sentinţa nr. 1011 din 22 noiembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti este cererea de constatare a nulităţii absolute a căsătoriei încheiate între M.T. şi N.(M.)A.
Potrivit art. 105 alin. (2) C. proc. civ., actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule, dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. Revizuenta nu a arătat ce vătămare i s-a creat acesteia prin neintroducerea în proces a succesorilor persoanei decedate, de vreme ce atât ea cât şi reclamata, acceptante ale succesiunii au continuat să fie citate în proces, dezbaterea succesorală depinzând de fapt de soluţionarea acestui proces, constatarea nulităţii absolute a căsătoriei defunctului.
Constatând aşadar că în cauză nu se pot reţine motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 7 C. proc. civ. pentru a reforma Decizia atacată şi văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuenta M.A. împotriva deciziei nr. 1343 A din 22 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2140/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1922/2005. Civil → |
|---|
