ICCJ. Decizia nr. 2355/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la 8 noiembrie 2001 reclamanta M.P. a formulat o contestație împotriva dispozițiilor nr. 21 din 9 octombrie 2001 și nr. 22 din 9 octombrie 2001 emise de Primarul comunei Vâlcele județul Buzău precum și a deciziei nr. 20 din 9 octombrie 2001 emisă de SA A. SA Vâlcele.
Reclamanta a solicitat în contradictoriu cu cele două intimate-pârâte desființarea în parte a deciziilor și acordarea de măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001.
Motivul contestației indicat în acțiune s-a referit la faptul că este vorba de unul și același imobil.
Prin Dispoziția nr. 21 din 5 octombrie 2001 emisă de Primarul comunei Vâlcele județul Buzău s-a respins în temeiul art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 cererea de restituire în natură pentru imobilul revendicat, acesta devenind sediul Primăriei Vâlcele.
în motivare s-au avut în vedere dispozițiile sentinței civile nr. 134/1998 a Tribunalului Buzău privind acordarea de despăgubiri pentru sediul Primăriei și ordinul de plată nr. 152/1998 al D.G.P.F.P. Buzău, pentru suma de 132.030.103 lei.
Dispoziția nr. 22 din 9 octombrie 2001 a Primarului comunei Vâlcele județul Buzău a aprobat restituirea în natură a suprafeței de 300 ha, teren intravilan la vest de nr. 196 în comuna Vâlcele.
S-a motivat această dispoziție în fapt pe împrejurarea că s-a dat un alt amplasament decât terenul revendicat, intravilan din jurul Primăriei și în drept s-a întemeiat soluția pe art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Decizia nr. 20 din 9 octombrie 2001 a SA A. SA Vâlcele a dispus restituirea a celor două magazii solicitate și a terenului aferent acestora.
La 4 septembrie 2002 reclamanta a precizat acțiunea solicitând:
a) referitor la dispoziția nr. 21/2001, actualizarea despăgubirilor primite pentru conac la valoarea reală a construcțiilor;
b) referitor la 3 ha teren aferent clădirii Primăriei, care este liber, restituirea terenului de la deținătorul actual SA A. SA Vâlcele în natură, cele două magazii de pe acesta, fiindu-i restituite prin dispoziția nr. 20 din 9 octombrie 2001; legat de acest capăt de cerere a mai solicitat crearea unui drept de superficie în favoarea Primarului pe acest teren și a unei alei de acces;
c) referitor la decizia nr. 20/2001, a cerut să se stabilească care este terenul aferent celor 2 magazii.
d) restituirea celor 3 ha menționate în dispoziția nr. 22 din 9 octombrie 2001, cu demarcarea acestui teren.
Tribunalul Buzău prin sentința civilă nr. 545 din 28 noiembrie 2002 a admis contestația astfel cum a fost precizată împotriva dispozițiilor nr. 21 din 9 noiembrie 2001, nr. 22 din 9 octombrie 2001 emise de Primăria comunei Vâlcele județul Buzău și a deciziei nr. 20 din 9 octombrie 2001 emisă de SA A. SA Vâlcele.
Au fost anulate dispozițiile mai sus amintite.
A fost obligată SC A. SA Vâlcele să restituie în natură reclamantei teren de 33.899,37 mp situat în intravilanul comunei Vâlcele identificat în expertiza lui G.N., marcat cu albastru, în suprafață de 3.778,58 și cu galben, în suprafață de 30.120,80 mp precum și un număr de 12 construcții existente pe acest teren identificat prin reperele din expertiza tehnică P.M. notate cu numerele 11, 13, 17, 19.
Au fost stabilite măsuri reparatorii pentru 240.600.000 lei reprezentând diferența de valoare dintre valoarea despăgubirilor încasate de reclamantă potrivit Legii nr. 112/1995 în contul imobilului expropriat (conac), sumă actualizată la indicele de inflație și valoarea corespunzătoare a imobilului care se acordă în condițiile art. 19 alin. (2) teza 2 din Legea nr. 10/2001.
S-a luat act de declarația reclamantei de renunțare la judecarea cererii privind constituirea dreptului de superficie și a unei căi de acces în folosul pârâtei Primăria.
Pentru a motiva această soluție instanța a reținut următoarele:
C.M., prin testamentul întocmit la 20 ianuarie 1928, transcris în registrul de mutațiuni imobiliare al Judecătoriei Râmnicu Sărat la nr. 1363 din 15 aprilie 1941, a lăsat întreaga avere fiilor săi C.M. și C.R., între bunurile acestea fiind și un conac cu teren aferent situat în comuna Vâlcele Județul Buzău. Acest imobil cu terenul aferent a fost preluat în proprietatea statului prin Decretul nr. 83/1949 de la frații C.M. și R.
De pe urma fraților C. decedați, R. la 18 ianuarie 1988 și M. la 20 septembrie 1995, au rămas ca unici moștenitori soții M.P .și T.
Pe M.T., decedat la 27 mai 1998 l-a moștenit M.P. în calitate de soție supraviețuitoare.
Pentru conacul preluat prin Decretul de expropriere nr. 83/1949 M.P. a primit despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995 conform deciziei civile nr. 134 din 23 februarie 1980 a Tribunalului Buzău, decizie irevocabilă.
Despăgubirile de 133.031.103 lei au fost încasate de beneficiară prin Ordinul de plată nr. 152 din 28 decembrie 1998 emis de D.F.P. Buzău.
Referitor la terenul aferent imobilului ce formează sediul Primăriei și construcțiile existente pe acest teren, instanța a reținut că expertiza a identificat un teren în suprafață de 35.836,70 mp, compus din 1.936,70 mp aferent sediului Primăriei, 3.778,57 mp livadă și 30.120,80 mp ocupat de construcții.
S-a reținut că reclamanta a solicitat restituirea numai a suprafeței de 33.899,37 mp adică 3.778,57 mp liber de construcții și 30.120,87 mp ocupat cu 17 construcții, individualizate prin expertiză. Din aceste din urmă construcții, tot din raportul de expertiză, s-a reținut că 12 au aparținut familiei C., autorii reclamantelor (8 definitive și 4 ușor demontabile) iar 5 edificate de CAP din comună, deținute abuziv de SC A. SA Vâlcele.
Tribunalul a reținut că nu numai clădirile de la pct. 7 și 9 din expertiză au aparținut autorilor lor, ci și celelalte identificate până la 12, situație coroborată și cu date de la Arhivele Statului, sucursala județului Buzău.
S-au considerat lovite de nulitate Dispozițiile 22/2001 și 20/2000 pentru că terenul solicitat și respins de la restituirea prin dispoziția 22, aparținea SC A. SA Vâlcele și nu Primăriei care a emis dispoziția.
Decizia nr. 20/2001 s-a considerat nulă pentru că nu a individualizat nici construcțiile existente din cele 17 și nici terenul retrocedat.
Cât privește despăgubirile în raport de valoarea încasată în temeiul Legii 112/1995 s-a reținut că prin dispoziția nr. 21/201 nu s-a rezolvat această cerere. A fost respinsă cererea de restituire în natură, deși nu se formulase o asemenea cerere prin notificare.
S-a avut în vedere raportul expertizei tehnice efectuat în cauză pentru obligarea la diferența de valoare.
Curtea de Apel Ploiești prin decizia nr. 41 din 7 martie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 545/2002 de către pârâta SC A. SA Vâlcele.
Criticile, referitoare la faptul că restituirea terenului intravilan nu fac obiectul Legii nr. 10/2001 și nici al Legii nr. 18/1991; că societatea pârâtă are titlu de proprietate pe teren; că instanța a acordat mai mult decât a cerut reclamanta și anume 12 în loc de 2 imobile - au fost respinse ca nefondate.
Astfel, s-a reținut că Legea nr. 18/1991 nu se referă decât la terenurile din extravilan, or cererea a privit terenul din intravilanul comunei (terenuri aferente conacului din comună, care a devenit sediul Primăriei).
Deși s-a reținut că din construcțiile de pe teren, identificate de expertiza, numai cele individualizate prin pct. 6 și 9 au aparținut în proprietatea reclamantei, tribunalul a reținut că și celelalte construcții identificate de raportul de expertiză provin de pe urma acestora, constituind anexe sau dependințe la imobilul expropriat, așa cum rezultă din actele emise de Filiala Arhivelor Statului Buzău și din expertiză.
Pe de altă parte s-a constatat că pentru nici una din cele 17 construcții existente pârâtele nu au putut prezenta documentația tehnică justificativă, pârâtul nu a formulat obiecțiuni la expertiză și nici pretenții pe cale reconvențională.
împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal pârâta SC A. SA Vâlcele.
Criticile au fost întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 6 - 9 C. proc. civ. și s-au referit la următoarele:
- instanța a acordat mai mult decât s-a cerut. Prin modificarea notificării și a acțiunii reclamanta a cerut restituirea a 2 magazii iar instanța i-a acordat 12 construcții cu privire la acest aspect recurenta a arătat că nu s-a făcut dovada că la expropriere M. și R.C. au avut 12 construcții, documentele prezentate demonstrând că aceștia dețineau doar 7 imobile;
- instanța nu s-a pronunțat asupra unor mijloace de probă hotărâtoare în dezlegarea pricinii, documente care dovedeau toate că CAP a preluat numai 4 construcții, celelalte fiind construite de fostul CAP;
- greșit i s-a restituit reclamantei teren în temeiul Legii nr. 10/2001, deoarece există demersuri de restituire către reclamantă a unor terenuri în temeiul Legii nr. 18/1991.
Recursul este fondat.
într-adevăr dispunând obligarea pârâtei SC A. SA Vâlcele la restituirea a 12 clădiri identificate în expertiză s-a încălcat principiul disponibilității.
în acțiunea principală introductivă reclamanta a pretins 2 magazii, în notificarea rezolvată prin dispoziția nr. 20/2001 s-au solicitat 2 magazii, asemenea și prin completarea la notificarea.
Prin precizarea de acțiune, singura din dosar, la 4 septembrie 2002 reclamanta specifică în mod expres în pagina 2 a completării "am solicitat să mi se restituie în natură două magazii" criticând faptul că acestea nu s-au individualizat, între celelalte clădiri existente pe teren.
Extinderea pretențiilor, formulate prin note scrise depuse la dosar și susținută în fond, cum este cazul în speță, nu are valoare procedurală de modificare a acțiuni.
De altfel modificarea unei contestații întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 nu se poate face în afara cadrului procesual prevăzut de această lege specială, neputându-se formula pretenția asupra unor imobile care nu au fost revendicate prin procedura prealabilă a notificării, rezolvarea unei asemenea cereri neputând fi posibilă direct în instanță pentru că s-ar eluda, fără îndoială, procedura specială prevăzută de legea aplicabilă cauzei.
O decizie de restituire care s-a referit la cererea cu care a fost investită, notificarea, nu poate fi anulată și modificată, prin majorarea obligației de restituire pentru bunuri care nu au fost pretinse prin notificare.
în altă ordine de idei este de reținut că nu s-a făcut dovada că la preluarea conacului proprietatea fraților C. clădirea principală avea un număr de 12 construcții anexe, cum s-au identificat în expertiză.
Din Decretul furnizat de Arhivele Statului rezultă că prin Decretul 83/1949 s-a expropriat de la M. și R.C. în comuna Vâlcele la capitolul clădiri următoarele: o clădire administrativă, o locuință administrativă, două locuințe personal, două grajduri vite, o magazie de cereale în tabelul 7.
Din aceste clădiri prin notificare prealabilă conform procedurii din Legea nr. 10/2001 s-au solicitat numai două magazii identificate în cuprinsul expertizei la pct. 6 și 9.
Pe cale de consecință recursul a fost admis sub aspectul arătat și pe cale de consecință a fost modificată decizia în sensul admiterii apelului împotriva sentinței civile nr. 545 din 28 noiembrie 2002 a Tribunalului Buzău și pe cale de consecință a fost obligată pârâta SC A. SA Vâlcele să restituie un număr de două construcții (magazii) existente pe terenul marcat cu galben, identificat prin reperele 6 și 9 în expertiza P.M. A fost înlăturată obligația acestei pârâte să restituie clădirile identificate la numerele 3, 5, 7, 8, 10, 11, 13 și 19 din expertiza P.M., au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile nr. 545 din 28 noiembrie 2002.
Celelalte critici care de altfel au fost formulate de pârâtă și în apel, au fost în mod corect respinse de instanță pe baza unei analize amănunțite a probelor administrate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2401/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2399/2005. Civil → |
|---|
