ICCJ. Decizia nr. 2401/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1097 din 12 decembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Maramureș, s-a admis plângerea petenților M.D.A.I., M.D.M.S. și B.D.E.M. născută M., în contradictoriu cu Primarul orașului Borșa, județul Maramureș și, în consecință, s-a dispus anularea dispoziției nr. 616 din 30 iunie 2003 emisă de Primarul orașului Borșa și a fost obligat Primarul orașului Borșa să efectueze procedurile legale pentru stabilirea, în favoarea petenților, a măsurilor reparatorii legale.
Curtea de Apel Cluj prin decizia civilă nr. 772 din 29 martie 2004, a admis apelul declarat de Primarul orașului Borșa împotriva sentinței civile nr. 1097 din 12 decembrie 2003 a Tribunalului Maramureș, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins în întregime plângerea formulată de petenți, în contradictoriu cu intimatul Primarul orașului Borșa, împotriva dispoziției nr. 616 din 30 iunie 2003 emisă de Primarul orașului Borșa pe care a menținut-o.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că:
Potrivit art. 21-23 din Legea nr. 10/2001 persoana îndreptățită trebuie să notifice în termen de 9 luni de la intrarea în vigoare a legii, unitatea deținătoare, notificarea trebuind a se face prin executorul judecătoresc, necomunicarea astfel a notificării atrăgând nulitatea acesteia.
Petenții au depus notificarea cu nr. 17/N la biroul executorului judecătoresc, la data de 9 mai 2003 și a fost comunicată la 12 mai 2003 fiind primită la data de 14 mai 2003, cu mult peste termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, 14 februarie 2002.
împotriva acestei decizii au declarat recurs petenții, susținând, esențial, că prevederile art. 21 alin. (1) referitor la notificare sunt cu titlu de recomandare, nu de decădere, întrucât legiuitorul nu instituie în nici un mod sancțiunea decăderii, dacă cererea de restituire a fost făcută în alt mod decât notificarea.
Recursul este fondat.
în adevăr, exclusiv, instanța de apel a reținut ca fiind tardiv formulată și expediată notificarea, în considerarea momentului la care aceasta a fost depusă și expediată, la și prin biroul executorului judecătoresc, respectiv data la 9 mai 2003.
Reclamanții au făcut însă dovada că, la 14 februarie 2002, deci în termen legal potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, au depus la sediul pârâtei o cerere de restituire a imobilului, formulată în temeiul Legii nr. 10/2001.
Or, acest fapt nu poate însemna decât că, pretenția persoanei îndreptățite la restituirea imobilului a fost adusă la cunoștința efectivă a unității deținătoare, în interiorul termenului limită prevăzut de lege, situație în care, nu se poate considera că lipsa condiției de formă prevăzută la art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, respectiv comunicarea notificării să fie realizată prin intermediul executorului judecătoresc, ar putea conduce la pierderea dreptului în substanța lui.
în acest sens sunt și prevederile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora, notificarea înregistrată face dovada deplină în fața oricăror autorități, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut la alin. (1), chiar dacă a fost adresată altei unități decât cea care deține imobilul.
Rezultă de aici, că însuși legiuitorul a înțeles că este suficient ca persoana îndreptățită să se fi adresat în termen chiar altei unități, pentru a fi considerată că a solicitat în termen realizarea dreptului său, dispoziția menționată privind modalitatea de comunicare a notificării (prin executorul judecătoresc) având desigur semnificație, chiar conform celor cuprinse în textul citat, alin. (4) din art. 21, sub aspect probator privind respectarea termenului.
în speță nu se pune însă o asemenea chestiune, întrucât, instanța de apel a soluționat astfel cauza, numai în considerarea faptului că, această cerere, adresată în termen unității deținătoare, nu are efecte juridice, nefiind comunicată prin executorul judecătoresc.
Față de cele arătate, această teză apare ca eronată, motiv pentru care, având în vedere că astfel, instanța nu a intrat în cercetarea fondului, recursul a fost admis, a fost casată hotărârea atacată și a fost trimisă cauza, aceleiași instanțe spre rejudecare în acest sens.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2427/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2355/2005. Civil → |
|---|
