ICCJ. Decizia nr. 2443/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea adresată la 12 decembrie 2002 Tribunalului Sălaj, reclamanții T.A., V.M., V.R. și K.I. au chemat în judecată pe pârâții SC S. din Șimleul Silvaniei, SC G.C. SRL din Zalău și pe K.A. pentru retrocedarea imobilului înscris în C.F. nr. 2566 Sărmășag, pășune 1440 mp și clădire echipată pentru fabricarea pălincii, precum și constatarea nulității înstrăinării imobilului preluat abuziv de stat de la autorii lor V.G. și E.E.
în motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în urma notificării adresate Primăriei au aflat că bunul a fost deținut de SC S. care l-a înstrăinat SC G.C. și apoi lui K.A. și nici unul dintre pârâți nu a răspuns cererii lor de retrocedare formulate conform Legii nr. 10/2001.
Au fost depuse extrasul de carte funciară, autorizația din anul 1942 pentru funcționarea distileriei de alcool, precum și acte de stare civilă.
De asemenea, au fost depuse în copie mai multe înscrisuri din dosarul nr. 350/1994 al Judecătoriei Șimleu în care reclamanții s-au judecat cu fosta întreprindere de stat SC V.
Prin întâmpinare, pârâta SC S. SA a învederat că a preluat prin proces verbal în anul 1995 distileria, pe care a înstrăinat-o în 1996 către SC G.C., conform facturii și procesului-verbal anexate.
S-a mai depus la dosar un înscris intitulat "contract de vânzare-cumpărare" prin care SC C.G. a vândut la 7 martie 1997 lui K.E. distileria în litigiu.
Prin sentința civilă nr. 39 din 20 ianuarie 2003 Tribunalul Sălaj a respins acțiunea ca nefondată, reținând în esență că toate înstrăinările au avut loc anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
în fața Curții de Apel Cluj, investită cu soluționarea apelului (dosar 2136/2003) s-au mai depus în copie un înscris intitulat "contract", datat 19 februarie 1997 prin care distileria a fost vândută de SC C.G. către K.A. și T.I.
De asemenea, s-a depus copia expertizei întocmite în dosarul nr. 350/1994.
Prin decizia nr. 113 din 27 iunie 2003 Curtea de Apel Cluj a admis apelul pentru motivul invocat din oficiu al valorii bunurilor pretinse și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Șimleu Silvaniei.
în fața instanței de fond astfel investite, reclamanții și-au precizat acțiunea, chemând în judecată și pe pârâții K.A. și T.I. pentru constatarea nulității contractelor prin care aceștia au intrat în posesia clădirii distileriei și obligarea la despăgubiri pentru lipsa de folosință.
în urma administrării probelor cu înscrisuri și declarații de martori, Judecătoria Șimleu Silvaniei a pronunțat sentința civilă nr. 43 din 16 ianuarie 2004, prin care a admis în parte acțiunea, a constatat că imobilul a fost preluat abuziv de la autorii reclamanților și a respins ca nedovedită cererea de acordare a unor despăgubiri.
Apelul împotriva acestei sentințe a fost respins de Curtea de Apel Cluj, care prin decizia civilă nr. 899 din 15 aprilie 2004 a reținut că, pe lângă faptul că nu s-au judecat în contradictoriu cu Statul român, reclamanții nu au dovedit reaua credință a lui K.A., condiție cerută de art. 46 din Legea nr. 10/2001 pentru anularea contractului.
împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs reclamanții, care au invocat nelegalitatea, în raport cu dispozițiile Legii nr. 10/2001 și ale legii procesual civile.
Se susține astfel că în mod greșit instanțele au considerat că nu i-au chemat în judecată pe deținătorii actuali ai bunului, fiindu-le respinsă proba cu interogatoriu solicitată, prin care urmăreau să probeze reaua credință a acestor "cumpărători", persoane apropiate administrației locale și SC S. SA.
Pârâții K.E., K.A. și T.I. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea ca nefondat a recursului.
Recursul este fondat, urmând a fi admis, cu consecința casării deciziei recurate și a trimiterii cauzei spre rejudecare, conform art. 312 și art. 314 C. proc. civ., pentru următoarele considerente.
Astfel cum rezultă din expunerea rezumată a lucrărilor dosarului, autorii reclamanților au fost proprietarii unui teren în suprafață de 1440 mp în com. Sărmășag, pe care a funcționat, din anul 1942, o distilerie de alcool autorizată.
încă din anul 1994 reclamanții au declanșat demersuri în justiție pentru recuperarea distileriei, aflate la acea vreme în detenția fostei întreprinderi de stat SC V. Zalău. Cauza a format obiectul dosarului nr. 350/1994 al Judecătoriei Șimleul Silvaniei, acțiunea fiind respinsă pe motivul inexistenței unei legi speciale de reparație.
După apariția Legii nr. 10/2001, reclamanții au solicitat retrocedarea în natură a bunului imobil și a instalațiilor aferente, adresând notificări Primăriei Sărmășag, Prefecturii, SC V., SC S. SA.
în lipsa vreunor dovezi pertinente contrare, corect ambele instanțe au constatat că imobilul reclamanților a ajuns în detenția unei întreprinderi de stat.
Instanțele au dat însă dovada de încălcarea rolului activ, prescris de art. 129 alin. (5) C. proc. civ. atunci când nu au motivat consecințele acestei constatări. Astfel, au fost ignorate cererile repetate ale reclamanților de a se analiza, prin prisma art. 46 din Legea nr. 10/2001, invocate în acțiune, legalitatea înstrăinărilor succesive ale bunului lor către diferite persoane juridice și fizice.
întrucât situația de fapt nu a fost pe deplin stabilită în speță, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, ca instanță devolutivă de control, pentru suplimentarea probatoriului, eventual prin expertiză, cercetare locală, atașarea dosarului nr. 350/1994, interogatoriu, urmând a se pronunța asupra tuturor capetelor de cerere ale acțiunii.
în consecință, recursul a fost admis.
| ← ICCJ. Decizia nr. 243/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2445/2005. Civil → |
|---|
