ICCJ. Decizia nr. 2451/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 18 mai 2000 la Tribunalul București, secția a III-a civilă, reclamanta SC R. SA a chemat în judecată pe pârâții O.S.I.M. și L.V. solicitând ca prin hotărârea care se va pronunța să se dispună anularea brevetelor de invenție nr. 113620 B 1 și nr. 113621 B 1 emise în anul 1998 ca fiind susține reclamanta «necorespunzătoare din punct de vedere legal » și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
în drept a invocat dispozițiile Legii nr. 64/1991.
în motivare a arătat că pârâtul L.V. a fost salariat la SC R. SA în funcția de inginer.
La data de 26 februarie 1998 acesta a solicitat constituirea a două depozite naționale reglementare pentru eliberarea a două Brevete de Invenție ambele cu denumirea « Instalație și Procedeu pentru formarea pieselor crude din ferită dură », brevete de invenție ce au fost eliberate de O.S.I.M.
Reclamanta arată că nu a fost consultată cu privire la cele două invenții și că acestea nu reprezintă o noutate din punct de vedere tehnologic.
Prin sentința civilă nr. 1244 din 6 noiembrie 2001 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis acțiunea, a dispus anularea brevetelor nr. 113620 B 1 și nr. 113621 B 1 și a obligat pe pârâtul L.V. la plata 18.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut în esență pe baza expertizei tehnice că invențiile nu întrunesc toate cerințele de brevetabilitate prevăzute de Legea nr. 64/1991 respectiv cerința ca invenția să fie nouă și ca invenția să rezulte dintr-o activitate inventivă.
împotriva aceste sentințe pârâtul L.V. a formulat apel criticând-o pentru că instanța nu i-a admis toate probele, iar probele administrate de reclamantă nu au făcut referire la revendicările din brevete.
Apelantul mai critică sentința pentru că firma D. nu a contestat brevetele publicate în buletinul oficial O.S.I.M., iar expertul nu a fost competent în materie de proprietate intelectuală.
Prin decizia civilă nr. 486 din 3 decembrie 2002 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut în esență că tribunalul a administrat la cererea pârâtului probe pertinente și utile cauzei.
în ce privește probele administrate de reclamantă, au fost corect apreciate de instanță.
Cât privește specialitatea expertului, instanța de apel a oferit pârâtului posibilitatea, nevalorificată de acesta, de a se efectua o nouă expertiză.
Cât privește împrejurarea că firma D. nu a contestat brevetele nu are relevanță în raport cu dispozițiile art. 40 din Legea nr. 64/1991 care statuează că brevetul de invenție poate fi anulat la cererea unei persoane interesate când se constată că la data înregistrării cererii de brevet de invenție nu erau îndeplinite condițiile pentru existența unei invenții brevetabile.
împotriva acestei decizii pârâtul L.V. a formulat recurs.
Deși recurentul nu și-a structurat recursul conform dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., criticile formulate pot fi încadrate în conținutul pct. 10 art. 304 C. proc. civ.
Astfel, decizia este criticată pentru că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor probelor administrate, nu a fost admisă proba cu martori, a reținut greșit în privința noii expertize faptul recurentul că se opune la efectuarea ei.
Recursul nu este fondat.
Critica privitoare la faptul că instanța nu s-a pronunțat cu privire la toate probele administrate și că nu a admis proba cu martori nu poate fi admisă urmând a fi înlăturată.
Este evident că instanța a avut în vedere toate lucrările dosarului. Faptul că nu le enumeră pe fiecare, nu înseamnă că au fost trecute cu vederea. în raport de împrejurarea că la dosar sunt suficiente dovezi pentru ca instanța să-și formeze o convingere a fost apreciată și utilitatea probei cu martori.
De asemenea urmează a fi înlăturată critica prin care se susține că greșit instanța a reținut că recurentul refuză noua expertiză propusă de aceasta. Instanța și-a exercitat rolul activ propunând o nouă expertiză, necesară deoarece cunoștințele de strictă specialitate fac imposibil demersul judecătoresc fără o clarificare din partea unei persoane autorizate.
Nefiind administrată această probă pusă în discuția părților din oficiu de instanță la termenul din 15 octombrie 2002, au rămas nevalabile constatările expertului de la instanța de fond, de altfel expert de specialitate electrotehnic și care a răspuns la obiecțiunile formulate. Restul aprecierilor recurentului (că sunt suficiente cunoștințe de liceu, aprecierile privind cheltuielile făcute de recurent) nu pot fi primite în raport de cele expuse.
Așa fiind recursul a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2520/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2554/2005. Civil → |
|---|
