ICCJ. Decizia nr. 2542/2005. Civil

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari la data de 15 octombrie 2002, reclamantul N.G. a chemat în judecată pe pârâtul P.I., solicitând instanței să dispună stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților, încuviințarea ca reclamantul să ridice un gard care să delimiteze cele două proprietăți, pe cheltuiala pârâtului și obligarea acestuia la ridicarea lucrărilor agricole efectuate pe terenul proprietatea reclamantului.

în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 775 din 15 mai 2001 a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului și construcției în suprafață de 3422 mp, situat în comuna Tărtășești. Pârâtul, care se învecinează cu reclamantul, nu i-a permis acestuia să-și împrejmuiască proprietatea și a efectuat lucrări agricole pe o porțiune din terenul reclamantului.

La data de 4 decembrie 2002, reclamantul a depus o cerere de completare și modificare a acțiunii principale, solicitând ca pârâtul să fie obligat să-i lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 3422 mp.

Prin încheierea de ședință din 4 decembrie 2002, instanța de fond a dispus decăderea reclamantului din dreptul de a completa cererea, având în vedere dispozițiile art. 132 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 817 din 26 noiembrie 2003, Judecătoria Răcari a admis în parte acțiunea formulată de reclamant, a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților conform raportului de expertiză întocmit în cauză, a încuviințat ca reclamantul să edifice gardul care să delimiteze cele două proprietăți și a respins cererea prin care solicită obligarea pârâtului la ridicarea lucrărilor agricole de pe terenul reclamantului.

De asemenea, pârâtul a fost obligat la plata a jumătate din cheltuielile grănițuirii, respectiv 600.000 lei.

în motivarea sentinței s-a reținut că reclamantul și-a dovedit în parte pretențiile, expertiza efectuată evidențiind linia de hotar dintre proprietățile părților, impunându-se astfel edificarea gardului care să delimiteze proprietățile.

A fost respinsă cererea de ridicare a lucrărilor agricole efectuate de pârât pe terenul reclamantului cu motivarea că nu s-a făcut dovada existenței acestora.

împotriva sentinței nr. 817 din 26 noiembrie 2003 a declarat apel pârâtul P.I., considerând-o netemeinică și nelegală, în sensul că expertul nu a măsurat corect terenul, motiv pentru care a solicitat efectuarea unei noi expertize.

Prin decizia civilă nr. 410 din 18 februarie 2004, Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondat apelul pârâtului, reținând în esență că expertiza efectuată în cauză este corectă, ea dovedind că pârâtul a distrus gardul făcut din mărăcini și lemne ce exista între cele două proprietăți și că deține o suprafață de 726 mp, în plus față de titlul său de proprietate, teren ce aparține reclamantului conform titlului de proprietate.

împotriva deciziei nr. 410 din 18 februarie 2004 a declarat recurs pârâtul P.I., întemeindu-și criticile pe dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., considerând că instanțele nu au verificat situația reală de fapt și reiterând aceleași motive ca și în cererea de apel.

Intimatul-reclamant N.G. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea deciziei instanței de apel ca temeinică și legală.

Recursul este nefondat.

Motivul de recurs invocat de pârâtul P.I., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., este nefondat întrucât nu se poate reține că instanța de apel nu s-ar fi pronunțat asupra vreunui mijloc de apărare sau asupra vreunei dovezi administrate, care să fi fost hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

Curtea de Apel Ploiești a reținut în considerentele deciziei nr. 410 din 18 februarie 2004 că la instanța de fond pârâtul a solicitat doar proba cu interogatoriu și martori, fără a solicita și alte probatorii, iar obiecțiunile formulate de acesta la expertiza efectuată de către expertul A.S. au fost respinse ca neîntemeiate, expertiza fiind întocmită în mod corect.

Prin urmare, instanța de apel a respins cererea de probatorii solicitată de pârât, respectiv de efectuare a unei noi expertize, ca nefondată.

Nu se poate reține astfel motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., invocat de pârât în recursul său.

Criticile ce privesc fondul cauzei sunt, de asemenea, neîntemeiate, ele vizând practic aceleași motive ca și cele invocate în cererea de apel.

Curtea de apel, confirmând soluția primei instanțe, a reținut în mod corect că, din probatoriile administrate în cauză, a rezultat că pârâtul a distrus gardul făcut din mărăcini și lemne ce despărțea proprietatea sa de cea a reclamantului, ocupând o suprafață de 726 mp din terenul acestuia, reclamantul renunțând a mai face dovada existenței lucrărilor agricole efectuate de pârât pe acest teren.

Pentru toate aceste considerente, înalta Curte apreciază ca nefondat recursul declarat de pârâtul P.I., astfel că în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. a fost respins.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2542/2005. Civil