ICCJ. Decizia nr. 2531/2005. Civil

Obiectul cererii în cauză îl constituie înscrierea somației de plată nr. 859 din 4 noiembrie 2002 în C.F. la nr. cadastral 4695 asupra apartamentului situat în sector 5, proprietatea imobilului fiind A.A., pe temeiul art. 50 din Legea nr. 7/1996, a cadastrului și publicității imobiliare.

Cererea introdusă de Biroul de Executori Judecătorești Asociația D.I.C., în calitate de reprezentat al creditoarei Fundația pentru Tineret a Municipiului București, a fost admisă prin încheierea nr. 11985 din 7 noiembrie 2002 a Judecătoriei sector 5 București, iar apelul intimatei a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 535/A din 6 martie 2003 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, dată în ședință publică.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 2182 dată în ședința din Camera de Consiliu de la 20 octombrie 2003, reținând ca viciu de procedură ce atrage nulitatea în condițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., încălcarea dispozițiilor art. 336 alin. ultim C. proc. civ. care prevăd în mod expres în cazul judecării necontencioase că apelul și recursul se judecă în Camera de Consiliu, a admis recursul declarat de A.A. prin mandatar P.O. și a casat decizia civilă nr. 536 din 6 martie 2003 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, reținând cauza pentru competentă soluționare în apel în raport cu dispozițiile art. 282 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 58 din 25 iunie 2003 și reglementarea dată soluțiilor tranzitorii în art. 725 alin. (2) teza II-a C. proc. civ. [preluată ca atare și prin art. II alin. (2) teza a II-a din ordonanța de urgență amintită); apelul a fost soluționat însă tot în ședință publică și respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 216 din 16 februarie 2004, care a constatat legalitatea și temeinicia soluției adoptate în primă instanță.

Recursul în cauză este întemeiat.

Faptul că și în acest apel judecata s-a ținut tot în ședință publică și nu în Camera de Consiliu, problemă de drept rezolvată anterior în mod obligatoriu în cauză de instanța de recurs, atrage casarea cu trimitere spre rejudecare în recurs la tribunal pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., cu referire la încălcarea dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ. și art. 315 pct. 1 C. proc. civ.

Trimiterea spre rejudecare în recurs la tribunal este impusă de actualul art. 52 alin. (2) și (3) din Legea nr. 7/1996, în forma dobândită după notificare și completare, prin O.U.G. nr. 41/2004, (M. Of. nr. 509 din 7 iulie 2004), care prevede că încheierea de înscriere sau de respingere poate fi atacată cu plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la instanța competentă din circumscripția căreia se află imobilul, iar împotriva hotărârii judecătoriei se poate face recurs care va fi soluționat de tribunal, ca instanță ierarhic superioară aceleia care a pronunțat hotărârea atacată, art. 299 alin. (3) C. proc. civ.

în consecință în baza art. 312 alin. (1) și art. 313 C. proc. civ. a fost admis recursul declarat de A.A. casându-se decizia civilă nr. 216 din 16 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, și a fost trimisă cauza spre rejudecare la instanța competentă arătată anterior.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2531/2005. Civil